O parte din cenuşa savantului care a descoperit Pluto se află la bordul sondei New Horizons

Sonda americană New Horizons a ajuns, marţi, la ora 11.49 GMT (14.49, ora României), la cea mai mică distanţă de planeta pitică Pluto, 12.500 de kilometri, "întâlnirea" fiind considerată de specialişti principalul eveniment spaţial al anului 2015, potrivit site-ului NASA. Sonda americană a început deja să transmită spre Terra o serie de date şi imagini.

În 1930, Pluto nu se afla încă pe harta Sistemului Solar, deoarece nu fusese încă descoperită, precizează cnn.com.

Clyde Tombaugh, care a crescut la o fermă din Kansas, lucra la Observatorul Lowell din Arizona. Fost astronom amator, el fusese angajat pentru a contribui la descoperirea unei planete dincolo de orbita lui Neptun.

Munca lui consta în studierea - timp de mii de ore - a unui număr extrem de mare cu imagini ale unor stele şi corpuri cereşti, potrivit Laboratorului de fizică aplicată de la Universitatea Johns Hopkins, care coordonează pentru NASA misiunea New Horizons.

Clyde Tombaugh a făcut această descoperire epocală pe 18 februarie 1930. Avea pe atunci vârsta de 24 de ani.

Descoperirea lui i-a ajutat pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine modul în care este alcătuit Sistemul Solar. Cercetătorii ştiu în prezent că există câteva mii de corpuri cereşti îngheţate în regiunile extreme ale Sistemului Solar, cunoscute sub denumirea "Centura Kuiper", din care Pluto este cel mai mare corp cunoscut.

Sonda New Horizons va explora în profunzime această centură de obiecte cosmice, după ce a trecut, marţi, la cea mai mică distanţă de Pluto.

Clyde Tombaugh a murit în 1997 la vârsta de 90 de ani.

Nouă ani după decesul său, în 2006, sonda spaţială New Horizons a început această călătorie de proporţii epice.

O parte din cenuşa sa a fost plasată într-un mic cilindru lat de 5 centimetri şi înalt de 3,8 centimetri, ataşat apoi de puntea superioară a acestei sonde spaţiale, ce are mărimea unui pian.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006 şi care a călătorit 5,3 miliarde de kilometri prin spaţiu, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto după trecerea momentului în care s-a aflat la cea mai mică distanţă de planeta pitică, pentru o serie de experimente ştiinţifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia şi realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectată de Charon, cel mai mare dintre sateliţii săi naturali.

Primul semnal radio transmis de New Horizons a avut nevoie de patru ore şi jumătate pentru a ajunge pe Terra, călătorind cu viteza luminii şi parcurgând distanţa de 4,88 miliarde de kilometri dintre Pluto şi planeta noastră.

Deja, o serie de imagini şi măsurători transmise de New Horizons înainte de apropierea istorică de marţi i-au determinat pe savanţi să îşi schimbe părerea despre această planetă pitică.

Considerată în trecut un corp ceresc îngheţat şi lipsit de viaţă, Pluto prezintă semne de activitate geologică, iar oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi ale unor mişcări tectonice trecute sau prezente.

De asemenea, savanţii americani consideră că ninsori cu zăpadă de azot şi metan au loc pe Pluto.

Pluto parcurge o rotaţie completă în jurul Soarelui în 248 de ani, iar traiectoria sa este atât de neregulată încât produce modificări radicale de la un anotimp la altul.

Va fi nevoie de 16 luni pentru ca New Horizons să transmită pe Terra toate datele şi imaginile pe care le-a stocat la bordul său în timpul apropierii sale de Pluto. La finalul acestui interval, sonda americană se va afla şi mai departe de Terra, continuându-şi călătoria în Centura Kuiper, şi ar putea să primească o nouă misiune - aceea de a studia unul dintre "verişorii" lui Pluto.

"Întâlnirea" dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor "nouă planete clasice" din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.

Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spaţial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiştii reuşeau cu greu să extragă date ştiinţifice valoroase.

Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto şi a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluţii considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

Imaginile trasmise în ultimele zile de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roşiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacţiunii metanului cu razele cosmice şi cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiştii.

De asemenea, recentele date obţinute de specialişti indică faptul că Pluto are un diametru de 2.370 de kilometri, reprezentând 18,5% din cel al Pământului, iar satelitul său Charon are un diametru de 1.208 kilometri, 9,5% din cel al Terrei.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei "planete".

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria "planetelor pitice", deoarece nu a "curăţat" spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 - 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb - deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.