Care este cel mai frecvent regret pe care îl au românii pe parcursul vieții profesionale?

„A-ți ști locul”, normă nescrisă în România

Un sondaj realizat recent de Business Magazin pe paginile de LinkedIn, la care au răspuns peste 650 de profesioniști din România, a dezvăluit un adevăr incomod despre cultura muncii: cel mai frecvent regret profesional nu sunt greșelile făcute, ci lipsa unei reacții atunci când ar fi fost cazul. Răspunsul majoritar la întrebarea „Care dintre aceste situaţii ţi-a adus cele mai valoroase lecţii profesionale?” a fost: „Am tăcut când nu trebuia”, devansând răspunsuri precum „Lucram doar pentru salariu” sau „Am stagnat profesional”.

„A-ți ști locul”, normă nescrisă în România

Alegerea reflectă o problemă mai profundă: cultura tăcerii la locul de muncă. Potrivit Harvard Business Review, una dintre cele mai prestigioase publicații internaționale în domeniul managementului și leadershipului, angajații din întreaga lume evită să-și exprime opiniile din teama de a nu fi percepuți ca problematici.

Trump aduce brandul său imobiliar și în România. Unde va fi construit primul Trump Tower

Războiul din Ucraina, ziua 1234. Atacurile rusești din Ucraina au ucis 9 persoane și au rănit 42 în ultima zi / UE transferă 1,2 miliarde de dolari către Ucraina

În multe companii, vocea angajaţilor devine valoroasă abia după ce au primit validarea externă, ceea ce taie din rădăcini iniţiativele. „Este un cerc vicios care inhibă dialogul și creativitatea”, precizează publicația americană, explicând efectul prin teoria „spiralei tăcerii”, formulată de cercetătoarea Elisabeth Noelle-Neumann, care spune că oamenii aleg tăcerea pentru a nu fi marginalizați atunci când simt că opinia lor diferă de a majorității sau de cea a liderului.

În România, fenomenul este accentuat de o cultură ierarhică, unde „a-ți ști locul” rămâne o normă nescrisă.

Implicarea te face remarcat

Un sfat valoros vine de la Roman Stoličný, managerul regional al Dachser South East Europe, o companie logistică din Germania, activă în 40 de țări, care încurajează tinerii aflați la început de carieră să vorbească și să întrebe: „Să fim ascultători activi! Oamenii cu experienţă sunt adesea bucuroşi să-şi împărtăşească poveştile. Dacă întrebăm, dacă ne apropiem de ei, dacă ascultăm cu adevărat. În fiecare răspuns sincer se află cheia conexiunii, dar şi a progresului, a apartenenţei la ceva mai mare. Când eşti vizibil, când arăţi că eşti implicat şi prezent, se deschid uşi”.

Într-o cultură unde a vorbi e un act de curaj, vocea devine uneori cea mai subestimată formă de putere. Iar tăcerea, cea mai mare pierdere. A vorbi nu e întotdeauna confortabil, dar este, de cele mai multe ori, necesar.