România va cumpăra 216 tancuri noi. Cost: 6,5 miliarde de euro fără TVA / Vestea bună: producția lor s-ar putea face în România

Anunţul marchează o etapă importantă în modernizarea armatei terestre: după prima fază a programului — prin care au fost cumpărate 54 de tancuri Abrams modernizate M1A2 SEP v3 şi 12 derivate din stocul SUA — MApN propune extinderea flotei cu alte 216 tancuri, ceea ce ar duce la transformarea substanţială a capacităţii blindate a Armatei Române. Valoarea estimată pentru această a doua etapă este, în jurul a 6,5 miliarde de euro (fără TVA).

De ce contează această achiziţie?

Potrivit MApN, demersul vine ca răspuns la nevoia de a dota unităţile blindate cu echipamente moderne, capabile să opereze în condiţii de luptă de mare intensitate. În prezent, coloana vertebrală a forţelor blindate rămâne TR-85M1 „Bizonul”, iar în dotare se mai găsesc, surprinzător pentru un stat NATO şi UE, tancuri T-55 — platforme marcate de o vechime considerabilă şi depăşite din punct de vedere al protecţiei, mobilităţii şi misiunilor digitale. Înlocuirea graduală a acestor platforme este esenţială pentru interoperabilitatea cu partenerii NATO şi pentru apărarea teritorială.

Producţie de tancuri/componente în România

Potrivit surselor publicațiilor de specialitate din domeniul militar, achiziția ar cuprinde și cerințe privind producția în România.

Ministrul Dragoș Pîslaru: „Avem de tras, este cel mai patriotic lucru pe care ar putea să-l facă țara noastră”. Stadiul tabloului de bord al PNRR

Cum poate România să participe la reconstrucția Ucrainei. Ministrul Radu Miruță: „Pe apărare este acum o precipitare, pentru că sunt foarte mulți bani pe piață”

Nu este clar dacă această fază a achiziţiei va presupune fabricarea 100% a produsului în România sau doar asamblarea unor componente pe teritoriul României, aşa cum s-a mai procedat şi în trecut, cu alte achiziţii.

Încă de anul trecut, ministerul era interesat de extinderea numărului de tancuri de luptă pentru armata României, iar la vremea respectivă, ministrul Angel Tîlvăr se arăta interesat chiar şi de tancurile K2, produse de Hyundai Rotem. Acum, însă, cu programul SAFE şi îndemnurile Ursulei von der Leyen de dezvoltare a industriei de apărare europene, este posibil să vedem mai multe contracte semnate între statele membre UE.

România a cerut în jur de 16 miliarde de dolari din programul SAFE, iar ministrul Moşteanu a anunţat că vrea să finanţeze cu aceşti bani unele dintre cele mai mari programe de înzestrare ale Armatei României: SHORAD-VSHORAD şi MLI, scrie Monitorul Apărării.

Totuși, documentul trimis spre Parlamennt menţionează explicit că, în faza a doua, se urmăreşte realizarea în ţară a unor subsisteme cheie: carcasa blindată (de la semifabricat la produs vopsit), aparatura de ochire şi observare (asamblare, integrare şi testare), sisteme de avertizare şi reacţie, turele şi turelele telecomandate, sisteme balistice şi antimină, precum şi componente ale comunicaţiilor şi pachetului software de comandă-control. De asemenea, se pune condiţia păstrării codului sursă al suitei software în România şi înregistrarea acestuia ca „program de fabricaţie proprie” la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Mentenanţa periodică şi complexă trebuie, de asemenea, să se realizeze pe teritoriul naţional.

Pentru industria românească de apărare, o asemenea clauză reprezintă o gură de oxigen reală, scrie defenseromania.

Transferul tehnologic, comenzile pentru subcontractori locali şi activităţile de asamblare/testare ar crea locuri de muncă, ar consolida capacităţi de producţie metalurgică şi electronică şi ar genera competenţe pe termen lung.

Ce urmează: paşi politici şi decizionali

În perioada imediat următoare, solicitarea MApN va fi dezbătută în comisiile de apărare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; avizul politic şi aprobarea bugetară sunt etape obligatorii înainte de lansarea efectivă a licitaţiilor şi a negocierilor industriale. Dacă aprobarea va fi acordată, România va porni procedurile privind selectarea partenerilor industriali, detaliile tehnice şi programul de implementare — toate în condiţiile în care industria autohtonă trebuie să demonstreze capacitatea de a prelua sarcini de fabricaţie şi integrare la standarde occidentale.