Președintele Iranului: Țara trebuie să-și mute capitala din Teheran, pe fondul agravării crizei apei

Masoud Pezeshkian a declarat joi că a prezentat propunerea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, anul trecut. El a recunoscut că propunerea a fost criticată intens, dar a susținut că criza resurselor acumulate este atât de gravă încât Iranul are acum obligația de a muta capitala și nu are altă opțiune decât să facă acest lucru.

El a făcut aceste declarații în timpul unei vizite în provincia Hormozgan, situată pe malul Golfului Persic, vizavi de Dubai.

„Această regiune este situată pe malul Golfului Persic și oferă acces direct la apele deschise și la dezvoltarea relațiilor comerciale și economice. Dacă avem o viziune diferită asupra capacităților acestei regiuni, putem crea o regiune foarte prosperă și avansată. Nu este suficient să acceptăm situația actuală și să nu elaborăm o hartă științifică, precisă și autohtonă pentru viitor”, a spus el.

„Problemele cu care se confruntă în prezent țara ne obligă să orientăm calea dezvoltării către Golful Persic. Teheran, Karaj și Qazvin se confruntă în prezent cu o criză a apei, iar această criză nu poate fi rezolvată cu ușurință”.

Prima țară în care apa se termină înaintea petrolului

Teheranul a crescut până a devenit un oraș cu peste 10 milioane de locuitori și consumă aproape un sfert din rezervele de apă ale Iranului, potrivit The Guardian.

Președinții anteriori au ridicat problema mutării capitalei, inclusiv Hassan Rouhani, care a mers până la elaborarea unui plan cu opțiuni.

Agravarea crizei apei

Pezeshkian a tras de mult timp semnalul de alarmă cu privire la agravarea crizei apei din Iran.

Joi, el a declarat: „Anul trecut, precipitațiile au fost de 140 mm, în timp ce standardul este de 260 mm; asta înseamnă că precipitațiile au scăzut cu aproximativ 50-60%. Anul acesta, situația este la fel de critică”.

Unele estimări recente situează precipitațiile în 2025 la puțin sub 100 mm.

El a adăugat: „Reducerea cantității de apă din spatele barajelor, secarea unor fântâni și costurile ridicate de transport al apei din alte zone indică toate necesitatea unei schimbări de abordare. Dacă vrem să transportăm apă din această zonă la Teheran, costul pe metru cub va fi de până la 4 euro”.

Barajele din Teheran furnizau în mod normal 70% din apa capitalei, restul de 30% fiind furnizat de resurse subterane. Cu toate acestea, precipitațiile scăzute și evaporarea crescută au redus ponderea barajelor și au crescut presiunea asupra apelor subterane.

Președintele a declarat: „Dezvoltarea fără a lua în considerare impactul asupra resurselor și cheltuielilor nu va duce decât la distrugere. Dacă cineva nu poate stabili acest echilibru, dezvoltarea sa este sortită eșecului.

„În unele zone, terenul se scufundă cu până la 30 cm pe an. Este un dezastru și arată că apa de sub picioarele noastre se epuizează”.