În acest tip de cazuri, persoanele care întârzie nu o fac intenționat, ci realitatea este că supraestimează timpul de care dispun cu adevărat și subestimează timpul necesar pentru a finaliza anumite sarcini concrete, notează El Economista.
Psihologii explică faptul că acesta este un bias de planificare specific persoanelor optimiste. Cu alte cuvinte, persoana care suferă de acest lucru tinde să creadă că poate face mai multe într-un timp limitat, ceea ce inevitabil duce la întârziere. În mintea acestui tip de persoane, totul se desfășoară mai repede decât în realitate.
Problema în aceste cazuri este că, atunci când se repetă prea des, poate ajunge să fie ofensator pentru ceilalți. Psiholoaga Emmanuella Murray, într-un articol publicat în Student Edge, precizează: „Toți întârziem din când în când, dar atunci când cineva întârzie constant, poate fi frustrant atât pentru el, cât și pentru ceilalți.”
Consecința cea mai evidentă este că relațiile pot fi afectate, așa că este esențial să abordăm problema de la început pentru a o preveni. Unii experți explică că o metodă eficientă este să încercăm să fim mai realiști și să considerăm că sarcinile vor dura mult mai mult decât durează în realitate, de exemplu lăsând un interval între ele de 10-15 minute.
În acest sens, a ști să spui „nu” anumitor sarcini pe care știm că nu le vom avea timp să le facem, precum și să anunți cât mai devreme că nu vei ajunge la ora stabilită, sunt câteva dintre modalitățile recomandate de psihologi pentru a face față acestui defect.