Sindromul fetiței cuminți este o tulburare psihologică în care o persoană încearcă să îi mulțumească pe alții pentru a obține recunoaștere și/sau iubire. Dincolo de denumirea populară, este important de subliniat că atât femeile, cât și bărbații pot adopta acest tip de comportament, fiind vorba despre o atitudine activă față de viață, scrie psihologia-online.com.
Acest tipar de comportament se manifestă prin acțiuni menite să placă persoanelor din cercul apropiat, având ca rezultat evitarea conflictelor. Deși nu apare în DSM V, problema poate fi încadrată în tulburarea de personalitate dependentă, care are o serie de criterii diagnostice ce trebuie îndeplinite pentru a ajunge la o evaluare corectă:
Există mai multe motive care pot explica originea acestei probleme. Chiar dacă fiecare caz trebuie analizat individual, se pot identifica unele cauze comune:
Nevoia de a obține iubire din partea persoanelor considerate importante poate afecta stima de sine, determinând acțiuni orientate spre perfecțiune.
Succesul economic, performanțele academice, construirea unui grup valoros de apartenență și presiunea de a menține o viziune pozitivă asupra vieții pot intensifica comportamentele disfuncționale.
Recunoașterea timpurie a semnelor acestei probleme este esențială pentru stabilirea unor strategii eficiente. Iată simptomele predominante:
Dincolo de această descriere, este recomandat să consulți un specialist în sănătate mintală pentru un diagnostic corect. Este important ca evaluarea să ia în considerare vârsta, antecedentele familiale, eventualele boli existente, patologii anterioare, precum și contextul social și cultural.
Deși persoanele afectate se confruntă cu dificultăți în gestionarea simptomelor, există abordări eficiente care pot îmbunătăți calitatea vieții. Iată câteva dintre ele:
Sprijinul unui specialist în sănătate mintală oferă instrumente utile pentru a gestiona situațiile stresante într-un mod mai echilibrat. În tratamentele de scurtă durată, scopul este de a lucra asupra emoțiilor, gândurilor și comportamentelor care provoacă simptome. Se stabilesc obiective clare într-un număr limitat de ședințe, ceea ce poate duce la rezultate favorabile.
Terapia de lungă durată pune accentul pe rememorarea situațiilor din trecut care au legătură cu problemele actuale. Aceasta permite o altă perspectivă asupra vieții și încurajează reflecția personală privind autoexigența și tendința de a-i mulțumi pe ceilalți.
Este o metodă terapeutică în care persoana își concentrează atenția asupra prezentului, reducând importanța gândurilor legate de trecut sau viitor. Este necesar un mediu liniștit, fără stimuli care să distragă.
Scrierea gândurilor pe hârtie, participarea la activități sociale, adoptarea unei alimentații sănătoase și îmbunătățirea rutinei de somn pot contribui la diminuarea simptomelor.