Fizicianul Luciano Maiani arată că, de zeci de ani, specialiștii și diverse organizații internaționale transformă semnale complexe în indicatori măsurabili, utili pentru evaluarea riscurilor nucleare. Un exemplu binecunoscut este „Ceasul Apocalipsei” al Bulletin of the Atomic Scientists. Acesta ilustrează reducerea drastică a marjei de siguranță: de la 17 minute distanță de „miezul nopții” imediat după încheierea Războiului Rece, astăzi indicatorul se află la mai puțin de un minut. Această valoare nu semnifică neapărat un atac iminent, ci reflectă deteriorarea stabilității strategice și slăbirea dialogului dintre state.
Nivelul pericolului nuclear nu depinde doar de mărimea arsenalului, ci și de modul în care sunt interpretate semnalele, precum și de potențiale greșeli umane. Un caz notoriu este cel din 1983, când un submarin sovietic a evitat lansarea rachetelor după identificarea unui fals avertisment. Decizia comandantului de a nu reacționa a prevenit o posibilă criză de proporții majore. Astfel de situații demonstrează că echilibrul nuclear rămâne vulnerabil, indiferent de avansul tehnologic sau de intențiile politice, mai scrie La Stampa.
Progresele tehnologice, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale, pot sprijini analiza datelor și accelera anumite procese. Totuși, nu pot modifica natura politică a amenințării nucleare. Alegerea între intensificarea cursei înarmărilor sau reluarea dialogului pentru dezarmare rămâne o decizie la nivel guvernamental. Maiani subliniază că știința furnizează instrumente de evaluare, dar nu stabilește strategiile; responsabilitatea finală aparține factorilor politici.
Instituțiile academice și organizațiile de cercetare au capacitatea de a păstra canale deschise de comunicare chiar și în perioade de tensiune. Ele chiar pot oferi guvernelor analize obiective și recomandări informate. Experiența Războiului Rece arată că implicarea oamenilor de știință a facilitat cooperarea și a prevenit situații de escaladare nedorită, completând eforturile diplomației clasice.
Într-un context internațional tot mai tensionat, riscul nuclear nu mai este doar o ipoteză teoretică, ci un pericol concret. Reducerea acestuia necesită dialog constant, colaborare între state și evaluări științifice riguroase. Prin monitorizarea armamentelor și menținerea comunicării, comunitatea științifică joacă un rol crucial în promovarea securității globale.