Sepúlveda, decorul perfect pentru eclipsa solară din 2026

Provincia Segovia se pregătește să trăiască unul dintre marile evenimente ale secolului, eclipsa totală de Soare din 2026. Va fi un fenomen unic, pentru că în timpul acestei eclipse lumina se va stinge, iar umbra Lunii va traversa provincia. Iar Sepúlveda va fi unul dintre cele mai bune locuri de pe planetă pentru a o contempla, fiind prima eclipsă totală vizibilă în Spania după mai bine de un secol, scrie La Vanguardia.

Acest oraș din Segovia, un balcon suspendat deasupra unui peisaj spectaculos, unde piatra, liniștea și aerul muntelui se întâlnesc și creează magie, va fi unul dintre epicentrele acestui mare spectacol. În acest ținut al defileelor și al orizonturilor vor ajunge vara astronomi, pasionați și călători din întreaga lume, într-un secret știut de toți, pe care mulți preferă să nu îl spună prea tare.

Sepúlveda va fi unul dintre cele mai bune locuri de pe planetă pentru a contempla eclipsa de Soare.

Astfel, a străbate Sepúlveda noaptea, prin punctele de belvedere Starlight, cu activități culturale și gastronomice și trasee de drumeție, va fi o experiență de neratat.

Yamaha MotoGP a intrat oficial în era V4. Modelul pentru sezonul 2026, prezentat în Indonezia

Ochelarii de soare ai lui Macron stârnesc furori pe rețelele sociale: „Suntem îngrijorați față de siguranța acestui domn”

Forul orașului Sepúlveda

Sepúlveda este un oraș remarcabil al pământurilor castiliene, plin de istorie, magie și oameni primitori. Pe bună dreptate, este declarat ansamblu istoric și artistic încă de la mijlocul secolului trecut și face parte din selectul club al celor mai frumoase sate și orașe din Spania.

Acest oraș surprinzător, aflat la 130 de kilometri de Madrid, este situat pe o stâncă uriașă care, asemenea unui balcon natural, se deschide spre râul Duratón, o vastă rezervație naturală de floră și faună. A călători până la Sepúlveda înseamnă a pătrunde în cea mai spectaculoasă zonă a Parcului Natural al Defileelor Duratónului.

La prima vedere, este un oraș castilian din piatră aurie, cu străzi abrupte și miros de cuptor cu lemne. Dar Sepúlveda este mult mai mult. A fost frontieră, bastion, laborator juridic și refugiu spiritual timp de secole.

Acest oraș medieval a fost unul dintre primele din Peninsula Iberică care au avut un for propriu. Forul din Sepúlveda, acordat în secolul al XI lea și preluat ulterior de zeci de alte localități, stabilea drepturile, proprietățile, taxele și regulile de conviețuire într-o zonă recent recucerită. De aceea, plimbându-te prin centrul istoric, trebuie să îți imaginezi un oraș aproape autonom, conceput pentru a atrage noi locuitori.

Locul de întâlnire al localnicilor și al vizitatorilor

Un punct de plecare excelent pentru a descoperi Sepúlveda este piața Spaniei, loc de întâlnire pentru localnici și vizitatori. Aici coexistau comerțul, justiția și viața socială. Nu este o piață monumentală în sens clasic, dar este profund funcțională, așa cum a fost Sepúlveda timp de secole.

În acest loc emblematic, cu formă dreptunghiulară și parțial porticată, s-au desfășurat, din anul 1600 până aproape de finalul secolului trecut, târguri, coride, dansuri și piețe. La origine se afla în afara zidurilor, iar în secolul al XVII lea, alipită zidurilor castelului, a fost construită o impunătoare casă nobiliară, încoronată de un mare ceas care marchează ritmul orașului.

Din piață, de unde se pot vedea turnurile castelului, se poate savura o gastronomie renumită, bazată pe miel de lapte la cuptor și supă castiliană, sau se pot cumpăra dulciuri din vechile cofetării pline de delicatese.

În apropiere se află biserica romanică San Bartolomé, din secolul al XI lea, iar de aici drumul firesc este să pătrunzi în oraș prin poarta cu arc semicircular, cunoscută sub numele de Ecce Homo sau Arcul Azogue.

Spre Evul Mediu

Imediat ce treci de ziduri prin arc, fiecare colț atrage atenția. Travesía de los Caballeros Pardos, palatul din Sepúlveda, Casa Morului cu impunătoarea sa fațadă platerescă, străduțele și pasajele decorate cu gust castilian, dar și marile case vechi care trădează bogăția de odinioară a orașului.

Pe traseu se află biserica Sfinților Justo și Pastor, transformată astăzi în Muzeul Forurilor, care adăpostește o criptă interesantă, sculpturi valoroase și o importantă colecție de opere de artă.

Nu departe, în cartierul San Millán, se găsește Postiguillo, o porțiune foarte bine conservată a zidului, de construcție arabă și vizigotică.

În Sepúlveda sunt esențiale vizitele la vechea închisoare din anul 1543, care s-a schimbat foarte puțin de-a lungul secolelor, și la Muzeul Lope Tablada de Diego, care găzduiește o expoziție permanentă a pictorului, în ceea ce a fost vechiul registru al orașului.

Sepúlveda retrasă: mănăstiri, viață spirituală și case nobiliare

Mănăstirile nu erau doar centre de spiritualitate, ci gestionau pământuri, cunoaștere și rețele sociale, iar multe documente ale forului și ale vieții municipale au trecut prin mâinile clerului. Una dintre cele mai interesante este fosta mănăstire San Francisco, astăzi integrată în țesutul urban, care amintește de importanța ordinelor religioase în oraș.

Un rol important îl aveau și casele nobiliare, construite din piatră și decorate cu blazoane. Cea mai bună modalitate de a le descoperi este să te plimbi fără un traseu prestabilit pe străzi precum Conde de Sepúlveda sau în jurul pieței centrale. Nu trebuie privite doar blazoanele, ci și lintourile, dimensiunea ferestrelor și înălțimea clădirilor, pentru că acolo se vedea cine deținea puterea.

Sepúlveda nu se laudă cu palate strălucitoare, precum alte orașe castiliene. Casele sale nobiliare erau integrate în structura urbană, fortificate, austere, gândite atât pentru locuire, cât și pentru rezistență. Ele nu au aparținut unei mari nobilimi de curte, ci unei elite locale, formate din coloniști, judecători ai forului, magistrați, proprietari de pământ și crescători de animale transhumanți. Puterea lor nu se măsura în lux, ci în controlul teritoriului și al legii.

Bisericile din Sepúlveda par fortărețe, pentru că au fost

În Sepúlveda nimic nu este întâmplător, iar într-un ținut de frontieră bisericile erau și locuri de refugiu. Plimbându-te încet prin oraș, le descoperi una câte una. Biserica El Salvador, o adevărată bijuterie romanică pe care mulți o trec cu vederea, este cea mai monumentală și, curios, nu întotdeauna cea mai vizitată. Absida sa romanică este una dintre cele mai frumoase din Segovia, prin sobrietate, soliditatea zidurilor, proporțiile perfecte și magnifica galerie porticată.

Mai puțin spectaculoasă, dar esențială în rețeaua parohială medievală, este biserica San Justo. Este mică, tăcută și reprezintă Sepúlveda cotidiană, cea a locuitorilor, nu a puterii. O altă biserică romanică ce merită vizitată este Santiago de Sepúlveda, atât pentru frumusețea clădirii, cât și pentru că adăpostește centrul de informare al Parcului Natural al Defileelor Duratónului, indispensabil pentru a înțelege zona și activitățile sale.

Una dintre cele mai spectaculoase se află urcând pe strada Santos Justo y Pastor. Este vorba despre biserica Nuestra Señora de la Peña, un sanctuar din secolul al XII lea care domină peisajul, una dintre bijuteriile romanicului. În interior adăpostește un splendid retablu baroc din secolul al XVIII lea și o sculptură a Fecioarei de la Peña. Se ridică pe un promontoriu stâncos și, la apus, când lumina scade și liniștea este deplină, se contopește cu peisajul.

În spatele bisericii se află punctul de belvedere, situat deasupra uneia dintre cele mai impresionante defilee ale Duratónului. De aici pornește o potecă îngustă, cu o coborâre abruptă, care duce până la un promontoriu spectaculos, de unde se deschide o imagine de carte poștală asupra orașului. Mai jos se văd râul care formează un meandru adânc săpat în stâncă, vegetația bogată, caii semisălbatici, pereții abrupți cu cuiburi de păsări și vulturii pleșuvi care planează deasupra defileului.

Peisaje unice și Poarta Forței

Din punctul de belvedere al Fecioarei de la Peña trebuie coborât până în vârful promontoriului. Panorama este de neegalat. De aici se vede orașul în toată splendoarea sa, cu casele vechi, ruinele, zidurile, bisericile cu turnuri romanice, vegetația și un cer atât de curat încât atrage imediat atenția.

Privind în jos, spre adâncul canionului, impresionează pereții plini de adăposturi unde păsările își fac cuiburile. Mai jos se simte forța râului și viața care pulsează în albia sa. Contrastul de culori, roșu și ocru în stânci, galben și verde în copaci și mușchi, nuanțele albăstrii ale apei, este spectaculos.

În dreapta se ajunge la simbolica Poartă a Forței, una dintre intrările zidului medieval, construită în secolul al XI lea pentru a închide orașul. Poarta Forței este una dintre cele mai solide rămășițe ale sistemului defensiv al Sepúlvedei. Nu era o poartă ceremonială, ci cea mai strategică și militară dintre toate, controlând unul dintre cele mai vulnerabile accesuri și permițând reglarea intrărilor și ieșirilor de persoane, mărfuri și animale.

De aici se înțelege de ce Sepúlveda a fost aproape inexpugnabilă. Canionul acționa ca un șanț natural, poarta controla accesul, iar peisajul era parte activă a apărării. De aceea, Sepúlveda trebuie parcursă încet, privind în jur și înțelegând că aici fiecare piatră a fost așezată pentru a rezista și pentru a dăinui.