Anxietatea socială este adesea percepută ca o afecțiune definită de timiditate și retragere socială. Cercetări recente sugerează însă că această imagine este incompletă, mai ales în rândul adolescenților, potrivit PsyPost.
Un studiu publicat în Personality and Individual Differences arată că, pentru unii tineri, anxietatea socială se manifestă prin agresivitate, impulsivitate și trăsături narcisice specifice.
Cercetarea contestă înțelegerea tradițională a anxietății sociale ca fiind exclusiv un comportament de evitare.
În schimb, evidențiază un tipar „atipic”, mai puțin recunoscut, care poate complica diagnosticarea și tratamentul în perioada adolescenței.
Studiul a fost coordonat de Mollie J. Eriksson, cercetător doctorand la Universitatea McMaster din Canada.
Eriksson a explicat că abordarea clinică dominantă a anxietății sociale s-a concentrat prea mult pe inhibiție și pe evitarea generată de frică.
Potrivit cercetătorilor, această perspectivă nu reflectă experiența reală a multor adolescenți.
Unii tineri răspund fricii sociale prin comportamente orientate spre exterior, nu prin retragere, ceea ce face simptomele mai greu de identificat.
Studiul a analizat datele a 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, folosind chestionare de autoevaluare.
Cercetătorii au măsurat anxietatea socială, impulsivitatea, agresivitatea și două forme de narcisism: vulnerabil și grandios.
Folosind analiza de tip „profil latent”, echipa a identificat trei grupuri distincte.
Aproape jumătate dintre participanți au prezentat niveluri scăzute la toate măsurile, reprezentând un grup bine adaptat.
Aproximativ 30% s-au încadrat în profilul clasic de anxietate socială, cu anxietate ridicată și narcisism vulnerabil, dar agresivitate redusă.
Restul de 25% au format un grup atipic, caracterizat prin anxietate socială moderată, impulsivitate crescută și agresivitate ridicată.
Acest grup a înregistrat cele mai mari scoruri atât la narcisismul vulnerabil, cât și la cel grandios.
Băieții au fost mai predispuși decât fetele să se regăsească în profilul agresiv, atipic.
Cercetătorii sugerează că acest lucru poate reflecta norme sociale care descurajează exprimarea vulnerabilității în rândul băieților, determinând manifestarea fricilor prin comportamente orientate spre exterior.
Autorii subliniază că aceste profiluri nu reprezintă diagnostice fixe.
Deoarece datele sunt transversale, studiul nu poate stabili dacă trăsăturile narcisice cauzează anxietatea agresivă sau apar concomitent.
Totuși, rezultatele sugerează că abordările clasice pot fi ineficiente pentru adolescenții a căror anxietate se manifestă prin ostilitate, nu prin evitare.
Identificarea timpurie a acestor tipare ar putea permite intervenții mai adaptate și rezultate mai bune pe termen lung.