Cercetătorii au aflat de ce pisicile care cad aterizează pe picioare. Studiu publicat după 130 de ani de cercetări

Pisicile aterizează în picioare cu o regularitate uimitoare, iar acest fenomen fascinează oamenii de știință de peste un secol. Prima cercetare importantă pe această temă a fost publicată în revista Nature în 1894, când fiziologul francez Étienne-Jules Marey a folosit fotografia de mare viteză pentru a surprinde o pisică răsucindu-se în aer, potrivit Science Alert.

Imaginile arătau o felină care începe căderea fără rotație, dar se reorientează complet înainte de aterizare. Fenomenul părea să contrazică legea conservării momentului unghiular și a devenit rapid cunoscut în fizică drept „problema pisicii care cade”.

CFR Călători introduce o rută nouă cu trenuri noi între București Nord și Timișoara Nord, via Brașov și Arad

JD Vance ar fi fost sceptic în privința atacurilor SUA asupra Iranului înainte ca Trump să lanseze „Operation Epic Fury”

Abia în 1969 cercetătorii au demonstrat matematic că o pisică se poate reorienta răsucindu-și diferite părți ale corpului una față de cealaltă. Mecanismul anatomic concret a rămas însă insuficient explorat până acum.

Ce se întâmplă în coloana vertebrală

Echipa condusă de fiziologul veterinar Yasuo Higurashi de la Universitatea Yamaguchi, Japonia, a investigat coloana vertebrală a cinci pisici. Cercetătorii au testat fiecare secțiune a coloanei într-un dispozitiv de torsiune, măsurând flexibilitatea, rigiditatea și unghiul de rotație.

Diferența dintre cele două regiuni ale coloanei a fost evidentă. Coloana toracică, din jumătatea din față, are o amplitudine de mișcare de aproximativ trei ori mai mare decât coloana lombară din spate. Rigiditatea toracică este cu o treime mai mică decât cea lombară.

Rotația în două etape, nu într-una singură

Cercetătorii au filmat apoi două pisici aruncate de la un metru înălțime, de câte opt ori fiecare, cu o cameră de mare viteză. Rezultatele au arătat că pisicile nu se răsucesc într-o singură mișcare fluidă.

Jumătatea din față se rotește prima, cu aproximativ 80-90 de milisecunde înainte ca jumătatea din spate să o urmeze. Explicația este dublă: coloana toracică este mai flexibilă, iar partea din față a corpului are aproximativ jumătate din masa celei posterioare. Partea din spate, mai rigidă și mai grea, urmează cu o ușoară întârziere.

Această flexibilitate variabilă este utilă și în alte situații. Cercetătorii sugerează că același mecanism contribuie la agilitatea pisicilor în timpul galopului și al întoarcerilor la viteză mare.

Studiul a fost publicat în The Anatomical Record.