Cum își poate consolida România identitatea națională: ”Tradițiile sunt straiele care înveșmântează ființa unui popor” | INTERVIU EXCLUSIV

Într-un dialog amplu, prof. univ. Verginia Vedinaș, membră a Camerei Deputaților, propune o perspectivă fermă și profund ancorată în valorile românești, definind tradițiile drept „straiele care înveșmântează ființa unui popor” și, mai mult decât atât, „Constituția nescrisă” a acestuia. Interviul explorează relația delicată dintre tradiție și modernitate, dintre autentic și formal, dintre valorile moștenite și realitățile unei societăți în continuă schimbare. De la rolul statului în conservarea patrimoniului imaterial, până la felul în care tinerii pot fi reconectați la obiceiurile strămoșești, Verginia Vedinaș conturează un discurs care îmbină reflecția personală cu experiența publică. Este o pledoarie pentru memorie, pentru respect și pentru acea continuitate invizibilă care ține un popor unit dincolo de timp.

MEDIAFAX: Într-o societate tot mai influențată de globalizare, cât de important mai este să păstrăm tradițiile românești?
V.V.: Răspunsul aproape că se întrezărește din întrebarea dumneavoastră. Globalizarea este una din cauzele care impun păstrarea tradițiilor. Ca o măsură de contracarare. De păstrare a identității.
Dar să ne fie clar. Tradițiile trebuie păstrate în primul rând pentru că ele sunt straiele care înveșmântează ființa unui popor. Dar pe lângă această finalitate, prin tradiții popoarele reușesc să-și conserve ființa identitară. Să-și releve originalitatea, seva ancestrală, valorile.

Diana Buzoianu, despre varianta unui premier tehnocrat: „Nu a apărut nicăieri”. Ce spune despre colaborarea cu Bolojan?

Oficial! Miniștrii PSD și-au depus demisiile: „Din acest moment, premierul nu mai are sprijinul unei majorităţi parlamentare” / Demisiile au fost trimise la președinte

MEDIAFAX: Credeți că tradițiile sunt înțelese astăzi în profunzime sau doar preluate la nivel de formă?
V.V.: Depinde la cine vă referiți când puneți întrebarea. Așa că voi particulariza, raportându-mă la variante de destinatari ai ei. Dacă ne raportăm la cei care duc mai departe tradițiile, ca practicanți ai lor, în diferite componente, aceștia nu doar că le trăiesc în profunzime, dar se identifică cu ele. Le ating sufletul, care este de fapt sufletul poporului român. Le interpretează. Le trăiesc. N-am să uit niciodată vorbele Ionelei Crăciun din Vrancea, care a descris modelul de pe cămașa cusută bărbatului ei, inspirată din cămașa lui Moș Ion Roată, păstrată la casa memorială a acestuia din comuna Câmpuri, județul Vrancea, ca simbolizând o horă a unirii. Nu-ți trebuie numai ochi să vezi asta, îți trebuie și suflet, îți trebuie dragoste nesfârșită pentru lumea din care te tragi. În ceea ce-i privește pe ceilalți, trebuie făcute deosebiri. Unii le promovează în scop propagandistic sau politic, eventual în campanii electorale sau la televizor. Sau le promovează în scop profesional, științific sau mediatic.

Dar sunt și cei care cred în ele, deși nu le practică. Nu toți ne pricepem să coasem ii, să meșteșugim diferite obiecte tradiționale, să țesem, etc. Mulțumesc lui Dumnezeu că mă număr printre aceștia din urmă. Că le prețuiesc, din adâncul ființei mele, fără să le practic. De când am devenit deputat de Vrancea, am așezat păstrarea tradițiilor populare în centrul preocupărilor mele.

MEDIAFAX: Care sunt acele obiceiuri românești care ar trebui protejate cu prioritate și de ce?
V.V.: Nu cred că putem face o ierarhie. Toate au semnificația, simbolistica lor. Este ca și când ne-am referi la Constituție și am încerca să stabilim care dispoziții sunt mai importante și care sunt mai puțin importante. Constituția este lege supremă în toate prevederile sale. Tradițiile sunt Constituția nescrisă a poporului român.

MEDIAFAX: Cum pot tradițiile să contribuie la consolidarea identității naționale într-un context european?
V.V.: Prin promovarea lor, în asociere cu virtuțile poporului român. Ele sunt comorile care nu trebuie îngropate, ci, dimpotrivă, puse în lumina, făcute cunoscute, invocate și folosite în turism, în agricultură, în relațiile internaționale. Prin intermediul lor, se dezvăluie frumusețea neștiută a acestui popor, ceea ce explică de ce aceia care reușesc să ne cunoască cu adevărat, ne păstrează de-a pururi în suflet. Să luăm cel mai emblematic exemplu, Regele Charles al III-lea al Marii Britanii, care s-a ”îndrăgostit” de noi ca prinț și a ajuns între timp rege. I-am purtat și noi noroc.

MEDIAFAX: Există o legătură între pierderea tradițiilor și criza de valori din societatea actuală?
V.V.: Da, și încă una foarte puternică. Pentru că această criză de valori se grefează pe o continuă sărăcire spirituală și afectiv emoționlă a oamenilor. Pe deterioarea relațiilor dintre oameni. Dintre părinți și copii. Dintre soți. Dintre neamuri. Dintre tineri și bătrâni. Dintre dascăli, indiferent de nivelul lor, și învățăcei. Să vă dau un exemplu, care poate părea desuet. Înainte copiii le spuneau părinților ”sărut mâna mamă” și ”sărut mâna, tată”. Și o făceau la propriu. Acum părinții, în majoritatea cazurilor, au devenit ”ăia bătrâni”, cu care se tutuiesc, pe care îi persiflează, ca să nu spun, într-o formă mult mai dură, ”de care își bat joc”.

Să vă spun o poveste înduioșetoare din studenția mea, petrecută acum vreo patru decenii și jumătate în urmă. Un coleg de-al meu crescut de o mamă singură care muncea pământul s-a îndrăgostit de o fată de ”familie”, probabil vreun nomenclaturist de atunci. Nu spun întâmplător ”de atunci”. Când s-au întâlnit la familia fetei, mamei sau ”măicuței” cum îi spuneam eu sfintei mele mame, i s-a oferit o cafea. Cum ea nu știa ce este aceea, a luat o felie de pâine și a înmuiat-o în cafea.Văzând figura perplexă a celorlalți, s-a dus la mama lui, i-a cuprins umerii și sărutat mâinile brăzdate și a spus să nu se mire, pentru că ea nu avusese ocazia să bea cafea. Să facem un arc peste timp, cum ar fi reacționat un tânăr de azi? Probabil ar fi ținut-o ascunsă, să nu-l facă de râs.

MEDIAFAX: În ce măsură statul ar trebui să intervină activ în promovarea și conservarea tradițiilor?
V.V.: E datoria lui să facă asta, dacă mai vrea să ”trăiască” și să nu se dezintegreze și piardă într-o lume a tuturor și a nimănui. Trebuie să facă reglementări care să conserve tradițiile, să creeze instituții, să pună oameni valoroși să le conducă, nu sinecuri, cum se mai întâmplă.
Și mai trebuie să-i recunoască pe cei valoroși, acele ”tezaure umane vii”, cum se mai numesc, să le promoveze, să le ofere suport financiar ca să-și ducă mai departe harul. Pentru că, din păcate, nu face aproape nimic în această privință.

MEDIAFAX: Cum se reflectă valorile tradiționale în deciziile și principiile dumneavoastră politice?
V.V.: Se țin de mână. Eu mă consider o simbioză între trăinicia valorilor primite din tradiții, din educația mea părintească și cea a valorilor dobândite prin educație și autoeducație. Pentru că nu voi înceta niciodată să așez la temelia ființei mele cărămizi care să mă desăvârșească.

MEDIAFAX: Credeți că politica românească actuală mai este ancorată în valorile autentice ale societății?
V.V.: De o manieră firavă. Nu spun că le-a abandonat de tot, dar le utilizează după cum îi dictează scopurile. Care nu sunt întotdeauna oneste și nu vizează mereu binele public, interesul general.
Să vă dau un exemplu. Relativ recent am avut de votat în Parlament o lege de respingere a proiectului legii meșteșugarilor, pe care Curtea Constituțională îl declarase neconstituțional în integralitatea lui. Într-o asemenea împrejurare, singura soluție era ca proiectul să fie respins. Dar dincolo de aceasta, s-a subliniat de către toți colegii că este un vid sub acest aspect și că trebuie să reglementăm domeniul. Eu le-am precizat colegilor parlamentari câte dificultăți întâmpin în județ cu atribuirea titlului de meșteșugar și cu emiterea actelor care să-l ateste. Se plasează competența de la un organ la altul și se susține că nu există reglementare. Vă dați seama, după 36 de ani de la Revoluție, noi nu avem reglementată activitatea meșteșugărească. Cine i-o fi împiedicat pe cei aflați la putere să facă asta? Care, întâmplător, sunt tot cei care conduc și azi. Haideți, Domnule, atunci să o facem, am spus.

MEDIAFAX: Cum pot fi apropiați tinerii de tradiții fără ca acestea să pară depășite sau impuse?
V.V.: Prin educație, mai întâi. În familie, în școală, în societate. Prin cooptarea lor în acțiuni care să-i ajute să le cunoască, să le înțeleagă și pe unii dintre ei, să le practice. Vă dau un exemplu, că au fost Sărbătorile de Paște. Se organizează atunci ateliere de încondeiat ouă, unde copiii, școlari sau preșcolari participă, se inițiază, învață acest meșteșug.

MEDIAFAX: Dacă ar fi să definiți viitorul României printr-o legătură între tradiție și modernitate, cum ar arăta acesta?
V.V.: România trebuie să fie conștientă că va avea viitor numai dacă are înțelepciunea să împletească valorile izvorâte din tradițiile istorice cu cele aduse de progresul științei, al tehnologiei, al acelei mult discutate inteligențe artificiale. Conștienți trebuie să fie în primul rând cei care o conduc, care o guvernează și administrează, ca și Parlamentul care legiferează. Dar și dumneavoastră, mass media, care aveți un rol covârșitor în modelarea personalităților umane și noi toți, ca neam românesc.