Există un modus-operandi al proiectării urbane pe care arhitecții îl observă, în mod aproape universal, în România. Investitorul cumpără terenul și calculează câți metri pătrați construibili poate scoate de pe o anumită suprafață, în baza coeficientului maxim de utilizare. Apoi, plasează clădirile în pozițiile care optimizează acest raport. În astfel de proiecte, de cele mai multe ori spațiile verzi sunt ”cenușăresele” care primesc ce mai rămâne disponibil, iar căile de acces interioare, parcările, parcurile, locurile de joacă, se aranjează ulterior, în spațiul rezidual.
Rezultatul, vizibil într-o mare parte a proiectelor rezidențiale livrate în ultimii cincisprezece ani, este, în esență, un cartier conceput cu focus pe clădiri. Spațiul verde devine atunci o consecință, nu o decizie.
Studio Wild 15, biroul britanic de arhitectură care a semnat masterplanul Cosmopolis Evolia, propune un model inversat. Calculul începe nu de la clădiri, ci de la trasarea aleilor pietonale, a coridoarelor verzi, a zonelor de joacă și de odihnă. Mașinile, parcările, drumurile interioare, vin abia după, în jurul acestei rețele primare. Iar clădirile, în final, sunt poziționate de așa manieră încât să respecte și să completeze structura verde, nu să o limiteze.
Diferența între cele două abordări nu este una de stil, ci una de experiență cotidiană. Într-un cartier gândit de la clădiri către spații verzi, un copil de șapte ani nu poate merge singur pe bicicletă mai mult de o sută de metri, pentru că, dincolo de acea distanță, va întâlni un drum auto. Părintele, în consecință, trebuie să fie întotdeauna cu el. Plimbarea de seară a unui cuplu se reduce la traseul îngust din jurul propriei scări. Iar întâlnirile întâmplătoare cu vecinii se produc, cel mult, în lift.
Într-un cartier gândit de la spații verzi către clădiri, geografia se schimbă radical. Copilul poate merge mai multe sute de metri pe bicicletă fără să se intersecteze cu o mașină. Cuplurile au la dispoziție alei pietonale care leagă clusterele între ele, ferite de fluxul auto, iar întâlnirile întâmplătoare devin parte din viața obișnuită a cartierului.
Această inversare a logicii de proiectare are, însă, o consecință mai puțin discutată și extrem de relevantă pentru economia unei familii. Locuitorii unui astfel de cartier renunță, în timp, în mod natural, la una dintre cele două mașini. Pentru că nu mai au nevoie. Cumpărăturile zilnice, școala, sala de sport, plimbarea, întâlnirile cu vecinii sunt accesibile pe jos. Mașina rămâne în garaj zile întregi. Iar la calculul costului total al vieții într-o astfel de comunitate, lipsa unei a doua mașini economisește, în medie, între opt mii și douăsprezece mii de euro pe an.
Filozofia aceasta de design nu pornește de la zero. Cosmopolis, construit etapă cu etapă timp de peste două decenii, a învățat, în timp, ce lucruri funcționează și ce nu. Care alei sunt folosite intens și care rămân pustii. Care sunt zonele de joacă ce atrag familiile și care dintre ele sunt evitate. Cosmopolis Evolia este, din această perspectivă, o sumă de lecții deja învățate, aplicate cu disciplină într-un masterplan nou.
„Cumpărătorul de astăzi vrea să vadă, în mod concret, cum va arăta viața lui în acel cartier peste cinci sau zece ani. Iar Cosmopolis Evolia, prin felul în care a fost gândit, oferă răspunsul în mod direct, pentru că lasă spațiile verzi și aleile pietonale să dicteze tot ce vine după. Asta înseamnă, simplu, că familia care cumpără astăzi nu achiziționează un plan pe hârtie, ci o promisiune pe care arhitectul a tradus-o, încă din primele schițe, în beneficiul real pentru locuitori”, explică Gabriel Voicu, Chief Commercial Officer Cosmopolis.
Există, în literatura europeană de specialitate, o dezbatere veche despre cum se face, de fapt, sustenabilitatea urbană. Una dintre școli susține că aceasta vine din reglementare, certificări, taxe pe poluare. O alta susține că vine din stilul de viață. Adică din faptul că, atunci când oamenii sunt așezați într-un context care le permite să aleagă variante mai sănătoase, le aleg de bunăvoie. Mersul pe jos în locul mașinii. Bicicleta în locul Uber-ului. Comunitatea în locul cumpărăturilor online.
Cosmopolis Evolia se așază, prin design, în a doua școală. Sustenabilitatea, aici, nu se cere. Apare. Iar amprenta ecologică a unei familii care locuiește într-un astfel de cartier scade nu pentru că este obligată de norme, ci pentru că viața de zi cu zi devine, în mod organic, mai puțin dependentă de combustibil, de plastic, de transport.
„Investim peste 200 de milioane de euro într-un proiect care răspunde, prin proiectare, la întrebări pe care familiile tinere și le pun astăzi în mod serios. Cum trăiește bine un copil? Cum funcționează o comunitate reală? Cum se evită ora pierdută în trafic? Iar răspunsul, la Cosmopolis Evolia, începe de la masterplanul semnat de Studio Wild 15, care a pornit, deliberat, de la nevoile oamenilor, nu de la raportul de utilizare a terenului”, afirmă Ozan Tuncer, CEO Cosmopolis.
Atunci când privești macheta urbanistică a Cosmopolis Evolia, observi un lucru pe care planurile rezidențiale convenționale rareori îl arată. Verdele nu este între clădiri. Clădirile devin parte integrantă din zonele verzi. Iar această inversare simplă, pe care o vezi cu ochiul liber, este ceea ce face diferența concretă dintre o promisiune și o experiență reală de viață.
