Oana Țoiu, răspuns la adresa criticilor despre ia bunicii sale, purtată la UNESCO: „Astăzi mă simt datoare, față de moștenirea cuiva drag, să nu tac”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ministra Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a reacționat miercuri, într-o postare publicată pe Facebook, la criticile primite în ultimele zile după ce a purtat ia bunicii sale la un eveniment organizat la UNESCO.

Oana Țoiu a afirmat că deși este „mai degrabă un om calm” și a evitat până acum să răspundă comentariilor despre hainele purtate, are „o limită a deciziei de a nu reacționa”.

Ministra de Externe a scris că săptămâna aceasta România a marcat 70 de ani de apartenență la UNESCO, iar includerea iei, cămașa cu altiță, în patrimoniul cultural imaterial al umanității reprezintă una dintre cele mai importante reușite ale țării în cadrul organizației.

Țoiu: Record pentru bursele României. Aproape 89.000 de tineri străini au aplicat, peste jumătate sunt din Asia

Oana Țoiu anunță că Polonia condamnă ferm incursiunile ilegale ale dronelor rusești în spațiul aerian al României

„În general sunt mai degrabă un om calm și am refuzat tot mandatul să discut despre haine. Până la munca Mariei și la comentariile despre ia ei. În lumea ei nu a prins zăpăceala asta fără rost, cel mult se încrunta pe colțuri o vecină pizmașă, dar și asta rar. Am și eu, ca om, totuși, o limită a deciziei de a nu reacționa. Am atins-o astăzi, după mai bine de un an de zile în care nu am vorbit despre asta sperând că oamenii judecă singuri dincolo de fum. Dar astăzi mă simt datoare, față de moștenirea cuiva drag, să nu tac”, a scris Oana Țoiu.

Ministra a spus că a ales să marcheze acest moment prin două fotografii realizate la UNESCO, una alături de o parte a echipei României, iar cealaltă purtând ia bunicii sale, Maria.

Pentru multe familii din România, spune Țoiu, astfel de piese vestimentare au o valoare sentimentală aparte și reprezintă o moștenire transmisă din generație în generație.

„Am celebrat săptămâna aceasta 70 de ani de apartenență la UNESCO și includerea iei (cămașa cu altiță) în patrimoniul imaterial al lumii este o reușită a României la UNESCO, una dragă mie. Am ilustrat acest moment cu o fotografie alături de o parte din echipa de la UNESCO în ie, în plenara UNESCO, și cu o altă fotografie în care port ia bunicii mele, Maria. Pentru mulți dintre noi, cei care avem norocul să avem astfel de piese, ia este ceva personal. Maria mea, mama tatălui meu, nu a ieșit de multe ori din sat, a fost cu noi la mare când eram mici, și bănuiesc că s-ar bucura să știe că ajunge să fie văzută în atât de multe locuri, de oameni care respectă această artă”, a transmis ministra.

Ea a respins afirmațiile potrivit cărora ia purtată de ea nu ar fi autentică și a spus că fiecare astfel de piesă este o „dovadă fără tăgadă a frumuseții, a delicateții, a hărniciei”.

„Ei bine, abia aici nu mai accept să spună cineva public «nu e autentică», fără să reacționez, întocmai pentru că știu prea bine cât de valoros era pentru fiecare femeie care cosea acel timp autentic, pe care reușea să-l petreacă alături de vecine sau singure în puținul răgaz dintre gospodărie și copii. Generația bunicelor care au făcut asta, Maria și vecinele ei, au creat mai mult decât o bluză. Este o dovadă fără tăgadă a frumuseții, a delicateții, a hărniciei și a binelui din familiile și satele noastre. În cazul aparte al acestei ii, se vede și personalitatea ei veselă, uneori veselă în ciuda tuturor greutăților”, a afirmat ea.

„Aici, la Maria, trag eu totuși o linie în fața comentariilor de pe Facebook și răspund criticilor superficiale care aruncă așa ușor un comentariu cu «Nu era autentică». Munca investită în a face ceva de care îți pasă, cât de bine poți, cu toată grija de care poți da dovadă, înseamnă autenticitate. Luni de zile, fir cu fir, punct cu punct, o mânecă, apoi cealaltă și, peste alte sute de ore și săptămâni, fiecare față. Iar apoi, păstrată zeci de ani în familie, ajungând la a treia generație, o vor moșteni și fetele mele dacă voi avea suficientă grijă de ea. Autentică nu are cum să fie critica de-aiurea, făcută doar de dragul de a semăna semințele distanțării dintre noi. Puteți alege să nu faceți asta. Este ușor nu doar să scrii pe Facebook, ci și să respecți munca altor generații. Se poate”, a scris Oana Țoiu.

Șefa diplomației a susținut că atacurile privind felul în care se îmbracă au avut rolul de a muta „subiectul spre altceva, folosindu-se de poze din unghiuri care nu avantajează sau împânzind internetul de poze modificate”.

Ea a adus un omagiu croitorilor și creatorilor din România, cărora le „apreciez munca și ele știu asta, merită să vorbim despre ele, despre ei”.

„Nu am zis nimic până acum pentru că atunci când noi discutam despre interesele României în deschiderea piețelor pentru afacerile românești și atragerea investitorilor aici, investitori care susțin locuri de muncă, și avansam în negocierile pentru securitatea României, ei au încercat să mute subiectul spre altceva, folosindu-se de poze din unghiuri care nu avantajează sau împânzind internetul de poze modificate. Rochia roșie din fotografia falsă fiind poate cel mai cunoscut exemplu, dar au fost mii. Hainele contează și avem creatori și croitori buni, le apreciez munca și ele știu asta, merită să vorbim despre ele, despre ei, dar nu despre ele era vorba, ci multă vreme a fost plin de comentatori care încercau să facă dezbaterea despre performanță în mandate într-una despre… frumusețe versus urâțenie”, a afirmat ministra.

Ministra de Externe a ales, conform declarațiilor sale, să nu răspundă acestor atacuri până acum pentru a rămâne concentrată pe interesele profesionale, lăsând „pe margine comentariile și atacurile”.

„O tactică simplă ca să nu mai poată fi nimeni atent, din cauza atâtor zgomote, o tactică menită să ne oprească să apucăm să discutăm despre ce contează. Dar am apucat. Mulți dintre noi am refuzat să intrăm în jocul lor, ne-am continuat munca și am lăsat pe margine comentariile și atacurile. Munca este răspunsul. Poate va dura rezultatul ei generații, putem doar munci și spera la asta, respectând munca generațiilor care ne-au dat șansa să fim aici. Cu libertatea de a purta ia ei colorată și la reuniuni, între costume cu cravată”, a scris Oana Țoiu.