Care au fost de fapt cauzele care au dus la insolvența rafinăriei Petrotel și câți bani mai are în conturi compania deținută de Lukoil. Raportul administratorului judiciar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

• Rafinăria Petrotel-Lukoil intrată în insolvență pe 26 august, la cererea sa, este cea de-a treia cea mai mare rafinărie din țară, care ar avea o cotă, în mod normal, de aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României, și este una dintre cele patru entități deținute de gigantul rus care se află sub supravegherea extinsă a statului român.
• Procedura insolvenței a fost considerată unica soluție de protejare a activelor rafinăriei, pe fondul datoriilor acumulate din cauza închiderii producției, pentru păstrarea forței de muncă și în eventualitatea găsirii unei variante care să permită repornirea rafinării fără a intra sub incidența sancțiunilor internaționale.
• Potrivit documentelor instanței consultate de Mediafax și a informațiilor furnizate de oficialii Petrotel-Lukoil, operatorul are la zi datorii la diverși furnizori în valoare de 247 de milioane de lei și față de Litasco, acționarul majoritar care i-a acordat împrumuturi pentru a-și susține activitatea, de 225 de milioane de euro (aproximativ 1,18 miliarde de lei).

Care a fost sursa principală de blocaj

Raportul administratorului judiciar obținut de Mediafax trece în revistă traseul și efectele sancțiunilor internaționale asupra rafinăriei de la Ploiești, care e, ca o ironie e sorții, succesoarea Rafinăriei Româno-Americane, constituită în 1904 la inițiativa consorțiului Standard Oil din New Jersey, și cumpărată de gigantul rus pe 12 iunie 1998.

Care este planul de reorganizare a rafinăriei Petrotel – Lukoil după intrarea în insolvență. Declarațiile exclusive ale directorului general executiv și președinte al directoratului

Petrotel Lukoil invocă în cererea de intrare în insolvență datorii de peste 936 mil. lei după oprirea rafinăriei din cauza sancțiunilor internaționale. Ce creanță reclamă acționarul majoritar

Rafinăria a fost închisă anul trecut pentru revizie capitală, și nu a mai fost redeschisă din octombrie, după finalizarea operațiunilor, respectiv: oprirea rafinăriei în vederea realizării reviziei tehnice conform deciziei; pregătirea echipamentelor statice (recipiente și conducte sub presiune) pentru realizarea expertizei tehnice; demontarea în părți componente a echipamentelor; realizarea programelor de examinării, verificării și investigații tehnice; repararea/înlocuirea echipamentelor sau a părților de echipamente găsite neconforme; realizarea încercărilor de presiune și de etanșeitate a circuitelor tehnologice și pregătirea instalațiilor de pornire.

• Documentul menționează de asemenea că, între timp, de aplicarea sancțiunilor, în România, care are o dependență structurală de importuri de țiței de aproximativ 75%, contextul de piață s-a deteriorat, iar la 26 martie 2026, Guvernul României a declarat, prin ordonanță de urgență, starea de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, apreciind că rezervele de țiței nu vor fi suficiente pentru consumul intern din 2026. Ulterior, starea de criză a fost declarată efectivă pentru perioada 1 aprilie 2026 până la 30 iunie 2026, ca răspuns la creșterile nejustificate ale prețurilor la pompă și la instabilitatea aprovizionării, într-un context de volatilitate a prețurilor internaționale la țiței, benzină și motorină, cu creșteri de 25% până la 50% la prețurile țițeiului și motorinei începând cu februarie 2026, pe fondul evenimentelor din Orientul Mijlociu.
• La 22 octombrie 2025, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (Office of Foreign Assets Control, „OFAC”) din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite a desemnat Public Joint-Stock Company Oil Company Lukoil („Lukoil PJSC”), alături de Rosneft, pe lista persoanelor sancționate în temeiul Executive Order 14024, pentru activitatea în sectorul energetic al economiei Federației Ruse.
• Astfel, prin efectul desemnării, toate bunurile și interesele în bunuri ale persoanelor desemnate aflate în posesia sau sub controlul persoanelor americane ori situate în Statele Unite au fost blocate sub jurisdicția SUA; sunt de asemenea blocate toate entitățile deținute, direct sau indirect, individual ori cumulativ, în proporție de 50% sau mai mult de una sau mai multe persoane blocate, chiar dacă nu sunt desemnate nominal.
• Petrotel intră în această din urmă categorie: rafinăria este deținută 99,7676% de Litasco SA (Elveția), care este deținută 100% de Lukoil International GmbH („LIG”), la rândul său deținută integral de Lukoil PJSC. Prin urmare, de la 22 octombrie 2025, Petrotel a devenit o entitate desemnată, iar orice tranzacție cu nexus american a intrat sub interdicția generală prevăzută de 31 CFR Part 587.
• Concomitent cu desemnarea, la 22 octombrie 2025 OFAC a emis Licența Generală nr. 127, o licență tranzitorie („wind-down”) care autoriza, până la 21 noiembrie 2025, ora 12:01 a.m. EST, cesionarea sau transferul instrumentelor de tip debt or equity (datorie/creață sau capital propriu – n.r. ) emise ori garantate de Lukoil și lichidarea pozițiilor financiare preexistente, cu condiția ca plățile către persoane blocate să fie efectuate în conturi blocate. GL 127 nu ridica sancțiunile, ci oferea o fereastră scurtă pentru ieșirea ordonată din pozițiile financiare.
• După 21 noiembrie 2025, în lipsa unei alte autorizări, toate tranzacțiile cu aceste entități deveneau integral interzise pentru persoanele americane și, în practică, imposibil de derulat pentru contrapărțile europene care folosesc infrastructura financiară dominată de dolarul american. La aceeași dată, 22 octombrie 2025, OFAC a emis și Licența Generală nr. 126, cu caracter de wind-down general, aplicabilă până la 21 noiembrie 2025.
• „Un element de fapt determinant pentru înțelegerea blocajului ulterior este că Petrotel intrase într-o oprire programată de revizie/mentenanță anterior desemnării Lukoil PJSC din 22 octombrie 2025. De la acea dată, rafinăria nu a mai reluat procesarea activă. Structura operațională dintre LIG și grupul român funcționa pe un mecanism prin care Petrotel și Lukoil România nu dețineau integral capital propriu, ci erau creditate, la nevoie, de companiile-mamă (relația Litasco-Lukoil-Petrotel). Acest mecanism de creditare intra-grup, esențial pentru funcționare, a devenit sursa principală de blocaj operațional odată cu instituirea sancțiunilor, întrucât băncile din România au refuzat ferm procesarea oricărei linii de credit sau finanțări din afara țării”, se arată în raport. De altfel, suma împrumutată de acționarul-majoritar se află printre creanțele incluse de Petrotel-Lukoil în cererea de intrare în insolvență.
• „Cu toate că lanțul de licențe generale a fost neîntrerupt și suficient de larg formulat, blocajul operațional al rafinăriei s-a manifestat și s-a agravat în această perioadă. Cauza nu a fost o interdicție expresă în textul licențelor, ci interpretarea restrictivă aplicată de băncile, autoritățile și contrapărțile din România. Acestea nu au tratat GL 131C ca pe un cadru care permite continuarea activității operaționale pe durata tranziției, ci, limitată la conservare pasivă și măsuri izolate de mentenanță. În consecință, orice activitate care semăna cu o continuitate normală de business (plăți către furnizori, achiziția de bunuri și servicii esențiale, angajarea de contractori, suport tehnic, logistică, utilități, servicii operaționale și alte tranzacții de rutină indispensabile funcționării rafinăriei) a fost tratată ca fiind în afara sferei licenței”, a constatat administratorul judiciar.
• „Aceasta este consecința directă a naturii regimului de wind-down. O rafinărie nu poate fi conservată în mod real doar prin „mentenanță” abstractă, fără activitate operațională obișnuită care o mențin sigură, viabilă și capabilă să funcționeze. Integritatea, siguranța și valoarea economică a rafinăriei depind de un lanț constant de servicii, plăți, aprovizionări și intervenții tehnice care fac parte din operarea normală. Aplicat ca excludere a acestor activități, regimul nu conservă activul, ci îl dezactivează progresiv, până la oprire. Motorul blocajului a fost, așadar, decalajul dintre ceea ce licențele autorizau în abstract și ceea ce băncile și contrapărțile erau dispuse să proceseze în practică: în mediul bancar și de reglementare din România, formularea GL 131C, deși teoretic funcțională, nu oferea băncilor confortul necesar pentru a procesa tranzacțiile cerute de funcționarea rafinăriei”, se arată în documentul consultat de Mediafax.
• „Mecanismul concret al blocajului este următorul: fiecare verigă a lanțului de aprovizionare este o tranzacție, fiecare tranzacție necesită o bază contractuală, iar fiecare bază contractuală necesită, în mediul actual, o autorizare neechivocă. Atunci când o bancă românească primește o instrucțiune de plată (de exemplu, taxe de nominalizare a navei sau servicii feroviare de manevră), aceasta nu evaluează dacă operațiunea este, în principiu, incidentă achiziției de țiței, ci dacă acea plată specifică, în baza acelui contract specific, către acea contraparte specifică, este expres autorizată; dacă răspunsul nu este neechivoc, tranzacția este refuzată. Dacă o tranzacție este refuzată, întregul proces se oprește, indiferent câte alte etape ar fi tehnic autorizate. Consecința este că o rafinărie recunoscută internațional, operațională tehnic și complet întreținută, reprezentând aproximativ 30% din capacitatea internă de procesare a României, a rămas complet inactivă timp de peste șapte luni, în pofida existenței unor licențe generale care, în aparență, păreau să permită categorii semnificative de activitate. Fiecare lună de inactivitate reprezenta o pierdere în capacitatea de procesare și consecutive în pierderi directe de venit. Echipamentele, întreținute sub regimul licențelor, erau în stare operațională și pregătite de repornire; singurul obstacol era absența unui cadru care să permită neechivoc achiziția, procesarea și comercializarea în baza unor contracte noi cu terți independenți”, a constatat administratorul judiciar.

Sumele exacte din conturile rafinăriei

Potrivit informațiilor Mediafax, după plățile parțiale pe care le-a făcut către furnizori înainte de intrarea în insolvență, compania mai are în conturi bani pentru salarii și menținerea instalațiilor într-o stare care ar permite reluarea activității, în cazul în care se concretizează negocierile de vânzare la nivel global sau se găsește o variantă de funcționare fără declanșarea sancțiunilor.

Raportul administratorului judiciar arată că Petrotel Lukoil deține la EXIM BANK 16 conturi bancare, atât în lei, cât și în euro și dolari. Cea mai mare parte este deținută în lei, resepctiv aproximativ 90 de milioane de lei:

Sursa: Raportul DASCĂL INSOLVENCY SPRL

Potrivit bilanțului inclus în raport, compania a avut datorii ce trebuiau plătite într-o perioadă de până la un an de 3,19 miliarde de lei în 2023, care au scăzut a 1,4 miliarde de lei în 2024 și au ajuns la 1,66 de miliarde de lei la finalul lui 2025.

Sursa: Raportul DASCĂL INSOLVENCY SPRL

Dacă în 2023 și 2024, Petrotel – Lukoi încheiase exercițiul financiar cu profit, de 62,84 de milioane de lei, respectiv 2,58 de milioane de lei, anul 2025 s-a terminat cu o pierdere de 47,62 de milioane de lei.

Sursa: Raportul DASCĂL INSOLVENCY SPRL

DOCUMENTUL INTEGRAL, AICI.