Scenariul pare extrem, dar nu este unul inventat. El este discutat public în contextul crizei politice de la București, al presiunilor pentru alegeri anticipate și al demersurilor de suspendare a președintelui Nicușor Dan.
Iar problema cea mai gravă este că aceste mecanisme sunt reglementate separat în Constituție. Nu există o procedură clară care să explice ce se întâmplă dacă sunt declanșate aproape simultan.
Constituția permite dizolvarea Parlamentului în anumite condiții. Președintele poate face acest lucru după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, dacă Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile și au fost respinse cel puțin două solicitări de învestitură.
În paralel, Parlamentul poate declanșa procedura de suspendare a președintelui. Este nevoie de votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Dacă suspendarea este aprobată, în maximum 30 de zile trebuie organizat referendumul pentru demiterea președintelui.
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2026/10/8071882-mediafax_foto-alexandra_pandrea_gmn-scaled.jpg)
Ilustratie foto, cartea Constitutia Romaniei, in sala in care au loc sedintele de plen ale Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR). Sursa foto: ALEXANDRA PANDREA / GMN / MEDIAFAX FOTO
Aici apare problema cea mai mare: ce se întâmplă dacă decretul de dizolvare a Parlamentului este emis, iar parlamentarii încearcă apoi să suspende președintele? Constituția spune că mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
Textul constituțional nu spune însă explicit că un Parlament aflat în această perioadă nu mai poate declanșa procedura de suspendare a președintelui. Tocmai aici apare una dintre marile zone de incertitudine juridică ale scenariului.
În cazul suspendării, interimatul funcției prezidențiale este asigurat, în această ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților. Președintele interimar nu poate exercita însă atribuțiile prevăzute la articolele 88-90, printre care se află și dizolvarea Parlamentului.
Asta înseamnă că, într-un asemenea scenariu, decretul de dizolvare ar exista deja, iar interimarul nu ar putea folosi funcția prezidențială pentru a relua procedura sau pentru a modifica situația prin dizolvarea Parlamentului.
În același timp, referendumul pentru demiterea președintelui suspendat trebuie organizat în maximum 30 de zile. Problema este că România ar putea intra în această perioadă cu instituțiile politice deja paralizate.
Remus Pricopie a descris recent exact această posibilitate. Rectorul SNSPA susține că România ar putea ajunge simultan cu un Guvern interimar, un Parlament dizolvat și un președinte suspendat. El a avertizat că o asemenea combinație ar putea produce un blocaj instituțional major.
Un al treilea element face scenariul și mai complicat. Constituția prevede că Guvernul al cărui mandat a încetat poate îndeplini numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul Guvern. Asta limitează drastic capacitatea executivului de a reacționa la o criză politică prelungită.
Problema este cu atât mai sensibilă dacă Parlamentul nu mai poate funcționa normal, iar președintele este suspendat. România ar avea astfel trei centre instituționale cu puteri diminuate simultan.
Parlamentul nu ar mai putea adopta legi organice în perioada dintre dizolvare și întrunirea noului legislativ. Guvernul interimar ar administra doar treburile curente. Președintele suspendat ar fi înlocuit temporar de un interimar.
Aici apare paradoxul cel mai periculos. Dizolvarea Parlamentului ar trebui să ducă la alegeri anticipate. Constituția prevede că acestea trebuie să aibă loc în cel mult trei luni de la dizolvare.
Dar pentru organizarea alegerilor este nevoie de un cadru electoral funcțional și de instituții capabile să adopte actele necesare. Remus Pricopie susține că actualul cadru legislativ are probleme în cazul unor alegeri anticipate și că, în scenariul unui Parlament dizolvat și al unui Guvern interimar, apar dificultăți privind modificarea legislației electorale.
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2025/05/8011457-mediafax_foto-emanuel_titus_iliesi-1-scaled.jpg)
În acest scenariu, alegerile anticipate ar putea constitui o problemă majoră pentru legislația electorală. Imagine ilustrativă. Foto: EMANUEL TITUS ILIESI / MEDIAFAX FOTO
Legea electorală prevede însă explicit existența alegerilor parlamentare anticipate și stabilește reguli pentru acestea, inclusiv faptul că, în cazul anticipatelor, se folosesc datele de la ultimele alegeri parlamentare pentru calcularea mandatelor.
Prin urmare, problema nu este că România nu are deloc legislație pentru anticipate. Problema este dacă toate procedurile necesare pot fi derulate fără apariția unor conflicte între instituții și fără intervenții legislative suplimentare.
Cel mai grav scenariu nu ar fi simpla organizare a unor alegeri anticipate. Ar fi apariția unei perioade în care niciuna dintre instituțiile centrale nu poate acționa cu întreaga sa capacitate constituțională. Un astfel de blocaj ar putea întârzia decizii privind bugetul, administrația publică, politica economică și măsurile necesare în situații de urgență.
În plus, o campanie electorală desfășurată într-un asemenea climat ar putea amplifica radical conflictul politic și presiunea asupra instituțiilor. Pricopie a avertizat că România s-ar putea confrunta cu un blocaj din care ieșirea să fie extrem de dificilă dacă cele trei situații sunt suprapuse.
De altfel, scenariul nu mai este doar o speculație academică. AUR a adoptat în august o rezoluție pentru organizarea alegerilor anticipate și a legat public acest obiectiv de posibilitatea suspendării președintelui. În septembrie, George Simion a reluat public solicitarea de suspendare a lui Nicușor Dan, după ce președintele a spus că nu își dorește alegeri anticipate.
România se află astfel în fața unei posibile crize instituționale de o gravitate alarmantă, pe care Constituția o tratează prin articole separate, dar pentru care nu oferă rezolvări clare și eficiente atunci când acestea se suprapun.