Ce se întâmplă cu microplasticele odată ajunse în apă. Descoperirea care ridică noi îngrijorări pentru sănătate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Microplasticele nu sunt atât de stabile din punct de vedere chimic pe cât se credea anterior. Cercetătorii de la Universitatea Columbia și Universitatea California, Berkeley, au demonstrat că particulele minuscule de plastic devin active chimic în contact cu apa, favorizând formarea unor radicali liberi care pot deteriora ADN-ul, relatează ScienceAlert.

Descoperirea, publicată în revista Nature, oferă o posibilă explicație pentru efectele nocive ale microplasticelor asupra organismelor vii, însă impactul exact asupra sănătății umane necesită cercetări suplimentare.

Greșeala pe care mulți șoferi o fac: ce se întâmplă cu apa îmbuteliată lăsată în mașină pe caniculă

Dezinfectanții folosiți zilnic pot ascunde un risc pentru sănătate. Ce substanțe ridică semne de întrebare

Ce se întâmplă când microplasticele intră în contact cu apa

Cercetătorii au descoperit că microplasticele pot genera spontan radicali liberi de mare energie atunci când interacționează cu apa.

„Cercetarea noastră a arătat că, atunci când microplasticele interacționează cu apa, așa cum se întâmplă în apa îmbuteliată sau atunci când sunt absorbite în sânge, ele generează spontan acești radicali reactivi de mare energie”, a explicat Naixin Qian, cercetătoare la Universitatea Columbia și autoare principală a studiului.

Potrivit specialiștilor, pe măsură ce plasticul se fragmentează în particule mai mici, suprafața sa crește considerabil, favorizând reacțiile chimice.

„Microplasticele modifică apoi apa din jurul lor, generând radicali reactivi de mare energie, care foarte probabil contribuie la deteriorările biologice observate la animale și, posibil, la oameni, ca urmare a expunerii la microplastice”, a explicat Wei Min, profesor la Universitatea Columbia.

Efecte observate asupra proteinelor și celulelor sanguine

Echipa a analizat șase tipuri obișnuite de plastic și a identificat formarea radicalilor hidroxil, molecule extrem de reactive, capabile să deterioreze componentele celulare.

În experimentele de laborator, o proteină prezentă în lacrimi, salivă și alte fluide biologice a început să formeze agregate. Adăugarea cofeinei a împiedicat acest fenomen, însă cercetătorii subliniază că rezultatul nu demonstrează un efect protector similar în organismul uman.

De asemenea, globulele roșii provenite de la șoareci s-au deformat și fragmentat în condițiile reacțiilor chimice studiate.

Un rezultat surprinzător a fost că microplasticele care resping cel mai puternic apa au prezentat cea mai mare reactivitate. Acestea modifică organizarea moleculelor de apă din jurul lor, favorizând formarea radicalilor liberi.

Microplasticele pot proveni și din activități cotidiene

Cercetătorii avertizează că microplasticele sunt generate inclusiv de activități obișnuite, precum deschiderea și închiderea repetată a sticlelor de apă.

„Diverse utilizări și procese din viața noastră de zi cu zi pot genera microplastice, inclusiv încălzirea la microunde, expunerea apei îmbuteliate la lumina soarelui în timpul depozitării și injecțiile intravenoase din unitățile medicale”, a declarat Beizhan Yan, geochimist la Columbia Climate School.

„Această cercetare fundamentală oferă o posibilă cale pentru înțelegerea efectelor lor asupra sănătății”, a adăugat specialistul.

Cercetătorii caută soluții pentru reducerea riscurilor

Oamenii de știință investighează în prezent modul în care particulele de plastic pot ajunge în țesuturile fetale în timpul sarcinii și analizează metode pentru reducerea expunerii.

În Statele Unite, Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane a lansat un program de 144 de milioane de dolari pentru combaterea microplasticelor toxice din organism.

O posibilă soluție pe termen lung ar putea fi modificarea compoziției chimice și a suprafețelor materialelor plastice, astfel încât acestea să fie mai puțin reactive.

Deși experimentele au demonstrat că microplasticele pot produce reacții chimice care afectează structuri biologice, efectele acestui mecanism asupra sănătății umane nu au fost încă stabilite.