În „Odiseea” lui Homer, Ulise este celebru pentru inteligența și viclenia sa. Regele Itacăi găsește soluții în situații imposibile, păcălește monștri și încearcă să ajungă acasă după zece ani de război și alți zece de rătăciri.
Christopher Nolan schimbă însă centrul de greutate al poveștii. Filmul insistă asupra distrugerii Troiei și asupra sentimentului de vinovăție pe care eroul îl poartă după război. Calul troian, simbolul ingeniozității sale, devine și amintirea unei tragedii.
Una dintre cele mai savuroase scene din carte este întâlnirea cu ciclopul Polifem. Ulise îl îmbată cu vin, îi spune că se numește „Nimeni”, apoi îl orbește și scapă din peșteră. Când ceilalți ciclopi îl întreabă cine îl atacă, Polifem răspunde că „Nimeni”, iar aceștia nu îl ajută. În filmul lui Nolan, monstrul este mult mai puțin vorbăreț, iar celebra farsă dispare.
Cu alte cuvinte, ciclopul rămâne fără un ochi, dar spectatorii rămân și fără una dintre cele mai ingenioase replici din literatura universală.
În epopee, vrăjitoarea Circe îi transformă pe tovarășii lui Ulise în porci, iar eroul reușește să-i salveze cu ajutorul zeului Hermes. După aceea, Ulise rămâne un an pe insula ei și are o relație intimă cu vrăjitoarea.
În film, episodul este considerabil scurtat, iar grecii părăsesc mult mai repede insula. Nolan renunță astfel la o perioadă importantă din călătoria eroului. Dacă Penelopa ar fi avut acces la programul complet al soțului, probabil că ar fi cerut explicații suplimentare pentru acel an petrecut la Circe.
În carte, nimfa Calipso îl ține captiv pe Ulise timp de șapte ani și îi promite chiar nemurirea dacă rămâne alături de ea. El își dorește însă să se întoarcă la Penelopa. În cele din urmă, Zeus îl trimite pe Hermes să-i poruncească nimfei să-l elibereze.
Nolan schimbă radical episodul: florile de lotus provoacă pierderea memoriei, iar Ulise își recapătă treptat amintirile și reușește să plece fără aceeași intervenție divină. Astfel, captivitatea devine și o poveste despre memorie, traumă și recuperarea identității.
În „Odiseea”, Atena este unul dintre cei mai importanți protectori ai lui Ulise. Îl ajută să se întoarcă în Itaca, îl îndrumă pe Telemah și intervine pentru a restabili pacea. În film, zeița, interpretată de Zendaya, apare într-o formă mult mai ambiguă, asociată cu amintirile și vinovăția eroului după distrugerea Troiei.
Nolan reduce intervențiile directe ale zeilor și pune mai multă responsabilitate pe umerii oamenilor. Este o schimbare importantă: în carte, lumea divină influențează permanent destinul muritorilor, în timp ce filmul lasă loc unei interpretări psihologice.
Homer îi rezervă un rol esențial poporului feacilor. După ce naufragiază, Ulise o întâlnește pe prințesa Nausicaa, ajunge la curtea regelui Alcinoos și își povestește aventurile. Feacii sunt cei care îl transportă în cele din urmă în Itaca.
Nolan elimină această parte a poveștii și schimbă felul în care sunt relatate amintirile eroului. Dispare și episodul în care Eol îi dă lui Ulise un burduf cu vânturi, pe care tovarășii săi îl deschid tocmai când Itaca se afla aproape. În carte, greșeala îi trimite din nou departe de casă. În film, această întârziere spectaculoasă nu mai există.
Una dintre cele mai emoționante scene ale epopeii apare după întoarcerea lui Ulise. Penelopa nu se grăbește să creadă că necunoscutul din fața ei este soțul dispărut de douăzeci de ani. Îi cere să fie mutat patul matrimonial, iar Ulise se revoltă: patul fusese construit chiar de el în jurul trunchiului unui măslin viu și nu putea fi mutat fără să fie distrus.
Numai adevăratul ei soț putea cunoaște secretul. Nolan elimină această probă și folosește alte semne de recunoaștere, inclusiv un obiect asociat Atenei. Dispare astfel un moment în care Penelopa dovedește că poate fi la fel de isteață ca Ulise.
Cea mai mare diferență apare la sfârșit. În epopeea lui Homer, Ulise își recuperează casa, se reîntâlnește cu tatăl său, Laertes, iar Atena oprește conflictul dintre familia eroului și rudele pretendenților uciși. Povestea se încheie prin restabilirea păcii în Itaca.
Christopher Nolan alege un alt deznodământ. Ulise, marcat de consecințele războiului și ale propriilor fapte, renunță la tron. Telemah devine rege, iar Ulise și Penelopa părăsesc împreună insula, pornind într-o nouă călătorie.
Diferența schimbă însăși semnificația întoarcerii acasă. La Homer, Ulise luptă pentru a-și recupera locul în familie și în regat. La Nolan, după ce reușește să ajungă acasă, hotărăște să plece din nou, de această dată alături de soția sa.
Filmul și cartea spun, așadar, două povești diferite despre același erou. Una pune în centrul ei întoarcerea și recuperarea unei vieți pierdute, cealaltă insistă asupra consecințelor războiului și asupra nevoii de a găsi un nou început. Iar pentru a înțelege cât de mult a schimbat Christopher Nolan epopeea, cea mai bună comparație rămâne lectura textului lui Homer.