Românii din oraşul italian Rosarno, afectaţi de ciocnirile dintre imigranţii africani şi localnici

Dacă de obicei sutele de imigranţi din Ghana, Burkina Faso şi Coasta de Fildeş umpleau şoseaua naţională din Rosarno încă de la primele ore ale dimineţii, în această săptămână în sărăcăciosul orăşel agricol din regiune Calabria mai erau doar câţiva marocani şi est-europeni, care nutreau speranţa unei zile de lucru.

O atmosferă apăsătoare s-a instalat în Rosarno după „pogromul” de săptămâna trecută, în urma căruia peste 1.000 de imigranţi s-au adăpostit în centrele de detenţie, în urma confruntărilor cu forţele de ordine şi populaţia localnică. Românii şi nord-africanii care au mai rămas merg pe stradă în grabă, cu capul plecat, iar localnicii vorbesc acum despre o populaţie de imigranţi care sunt curaţi, adică au pielea albă. Elhafian Boubker, un marocan în vârstă de 35 de ani care lucrează în cadrul asociaţiei de imigranţi Omnia, spune că „mai sunt câţiva negri, dar le este teamă să iasă din case”.

Teama lor părea să fie justificată luni noaptea, când maşina unuia dintre puţinii africani de culoare rămaşi a fost incendiată la doar câteva ore după ce localnicii au organizat un marş pentru a protesta faţă de acuzaţiile de xenofobie aduse la adresa lor de presă. Poliţia şi magistraţii studiază înregistrările video realizate de cele circa 400 de camare de supraveghere instalate în zonă pentru a încerca să înţeleagă cine sunt responsabilii pentru violenţele petrecute în intervalul joi-sâmbătă şi cum acestea au devenit cele mai grave incidente de acest gen petrecute vreodată.

Germania vrea să construiască „cea mai mare armată din Europa”. Merz: Prietenii și partenerii noștri așteaptă acest lucru de la noi

Trump: Preşedintele sirian este pregătit pentru o normalizare a relaţiei cu Israelul

Potrivit lui Boubker, motivul din spatele acţiunilor violente ale africanilor îl reprezintă, în parte, zvonurile false că unul dintre ei ar fi fost ucis în atacul cu puşcă cu aer comprimat care a declanşat protestele lor. Acestea au fost urmate însă de represalii dure împotriva lor care au generat comparaţii între orăşelul Rosarno şi Africa de Sud din epoca apartheidului. Discuţiile cu localnicii, imigranţii, sindicatele şi oficialii din Rosarno conturează o imagine a unui amestec de xenophobie, dificultăţi economice şi crimă organizată.