35.000 de exemplare din "Versetele satanice", vândute în România

Joi, 14 februarie, se împlinesc 19 ani de când autorul cărţii, Salman Rushdie, a fost condamnat la moarte printr-un decret religios (fatwa), valabil şi astăzi, al fondatorului Iranului, ayatollahul Khomeini, pentru apariţia acestei cărţi. De atunci, Rushdie trăieşte ascuns, sub protecţia poliţiei engleze.

Volumul "Versetele satanice", în traducerea Danei Crăciun, a fost lansat în 20 decembrie, anul trecut, de editura Polirom.

Traducerea cărţii în limba română a fost condamnată de unele organizaţii musulmane şi dezaprobată de ambasada iraniană la Bucureşti şi de Patriarhia Română.

Scriitorul Salman Rushdie a debutat în 1975, de atunci fiind laureat al Booker Prize for Fiction, pentru "Copiii din miez de noapte" şi nominalizat la acelaşi premiu pentru cărţile "Ruşinea", "Versetele satanice", "Ultimul suspin al Maurului". În 1981, a câştigat premiul James Tait Black Memorial Prize pentru volumul "Copiii din miez de noapte", iar în 1984, în Franţa, a primit Premiul pentru cea mai bună carte străină, pentru "Ruşinea". De asemenea, a fost distins, în 1988 şi 1995, cu Whitbread Novel Award, pentru "Versetele satanice", apoi pentru "Ultimul suspin al Maurului".

În ziua de 14 februarie 1989, ayatollahul Khomeini lansează, pe undele Radio Teheran, ordinul religios (fatwa) care îl condamnă pe Rushdie la moarte, acesta fiind, din acel moment, obligat să intre în clandestinitate. O fundaţie din Iran oferă o recompensă de un milion de dolari pentru moartea lui Rushdie, suma fiind dublată în 1997.

"Informez mândrul popor musulman din lumea întreagă de faptul că autorul cărţii «Versetele satanice», care este contrară Islamului, Profetului şi Coranului, precum şi toţi cei implicaţi în publicarea ei şi care îi cunosc conţinutul sunt condamnaţi la moarte (...) Chem toţi musulmanii zeloşi să îi execute repede, oriunde s-ar afla (...) Oricare dintre cei ce vor fi ucişi în timpul executării (acestei fatwa, n.r.) va fi considerat martir".

În 1998, Morteza Moqtadale, procurorul statului iranian, reînnoieşte sentinţa de condamnare la moarte a lui Rushdie. În următorii ani de după proclamarea ordinului religios, manifestaţii violente au loc în India, Pakistan şi Egipt, care duc la moartea mai multor persoane. În ciuda publicării, în 1990, a unui eseu scris de Rushdie pentru a calma criticile şi pentru a-şi cere scuze, în care scriitorul reafirmă respectul său pentru islam, clerul iranian nu îşi retrage ameninţările cu moartea la adresa sa.

Deschiderea va veni de la mediile politice iraniene. În septembrie 1998, guvernul preşedintelui moderat Mohamad Khatami anunţă că statul iranian nu va face nimic pentru a pune în aplicare fatwa sau pentru a încuraja pe cineva să o facă. Cu toate acestea, în februarie 1999, la zece ani de la proclamarea fatwa, ayatollahul Hassan Sanei promite 2,8 milioane de dolari drept recompensă pentru moartea lui Rushdie.

De atunci, Salman Rushdie se ascunde, sub protecţia Scotland Yard. Căsătorit de două ori, în 1976, cu Clarissa Luard, apoi în 1988, cu scriitoarea americană Marianne Wiggins, Salman Rushdie divorţează de aceasta din urmă în perioada când este obligat să trăiască ascuns. Continuă să scrie şi să publice cărţi, precum "Orient, Occident" (1994), sau "Ultimul suspin al Maurului" (1995).