BIOGRAFIE: Marcel Dragomir, compozitorul care a reprezentat o generaţie de artişti români

Marcel Dragomir a murit luni, la vârsta de 70 de ani, potrivit unui anunţ al lui Rareş Dragomir, fiul compozitorului.

Compozitorul Marcel Dragomir s-a născut pe 30 octombrie 1944, la Câmpina. Studiile muzicale le-a început la Liceul "George Enescu" din Bucureşti (1961 - 1966), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1966 - 1971), potrivit site-ului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR).

A fost profesor de clarinet-saxofon la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti (1971 - 1982) şi redactor principal la secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române din Bucureşti (1984 - 1994).

A realizat emisiuni de radio şi de televiziune şi a făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară (Bratislava - 1972, Dresda - 1984, Slîncev Briag - 1986).

A fost distins cu premii de creaţie la festivalurile de muzică uşoară de la Mamaia (1974), Sopot-Polonia (1979) şi Rostock - R. D. Germană (1980) şi a primit şi premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1979).

A scris muzică uşoară, dar şi muzică de teatru şi film.

Citeşte şi: Compozitorul Marcel Dragomir a murit la vârsta de 70 de ani

A scris muzică de teatru: "Deva râde, cântă şi dansează" (1977), revistă muzicală în două acte de Bogdan Căuş (muzica în colaborare cu Zsolt Kerestely), care a avut premiera la Deva, în mai 1977, la Teatrul de Estradă, Gheorghe David; "Aventurile soldatului Gică" (1981), revistă muzicală în două acte de Eugen Rotaru, premiera Cluj-Napoca, în aprilie 1982, Ansamblul de Estradă al Armatei; "Melodiile vacanţei" (1983), revistă muzicală în două acte de Saşa Georgescu, premiera Constanţa, iulie 1983, Teatrul "Fantasio", Aurel Manolache; "Profesorul de franceză" (1991), musical după comedia lui Tudor Muşatescu, premiera "Radio România", 1991.

De asemenea, a scris muzică de film (televiziune): "Un albastru infinit" (1979), show TV, în regia lui Titus Munteanu; "Albă ca zăpada şi cei 7 pitici" (1982), show TV, regia Titus Munteanu; "Călătorie muzicală" (1983), show TV, regia Titus Munteanu.

A avut o activitate intensă în domeniul muzicii uşoare, compunând melodii precum: "Vreau să-ţi spun" (1972), pentru voce şi pian, versuri de Marcel Dragomir, "De-aş putea-ntrupa iubirea" (1972), pentru voce şi pian, versuri de Veronica Micle, "Dansează primii fulgi de nea" (1973), pentru voce şi pian, versuri de Romeo Iorgulescu, "Ştrengăriţă" (1973), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu, "Nu vreau să-mi dai infinitul" (1974), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, "Când bărbaţii ne privesc (1975), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, "Joc de neuitat" (1975), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, "Drumului care începe" (1975), pentru voce şi pian, versuri de Flavia Buref, "Trebuie să crezi în iubire" (1976), pentru voce şi pian, versuri de Eugen Rotaru.

Unele dintre cele mai cunoscute melodii ale lui Marcel Dragomir sunt: "Un albastru infinit" (1976), pentru voce şi pian, pe versuri de Ovidiu Dumitru, "Eu sunt, tu eşti" (1976), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, "De n-ai fi tu" (1977), pentru voce şi pian, "Strada fericirii" (1978), pentru voce şi pian, versuri de Romeo Iorgulescu; "Lumea, poarta marelui vis" (1978), pentru voce şi pian, versuri de Ovidiu Dumitru, "Cerul este mai albastru" (1982), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu; "Ce vrei tu, mare albastră" (1983), pentru voce şi pian, versuri de Tania Lovinescu, "Când vei înceta să mă iubeşti (1983), pentru voce şi pian, versuri de Teodora Popa-Mazilu, "Să te gândeşti din când în când la mine" (1983), pentru voce şi pian, versuri de Teodora Popa-Mazilu, "Trenul galben fără cai" (1984), pentru voce şi pian, versuri de Harry Negrin, "Nu meriţi tu" (1985), pentru voce şi pian, versuri de Nicolae Dumitru, "Cât te iubesc" (1985), pentru voce şi pian, versuri de Aurel Storin, "Din dragoste să poţi ierta" (1985), pentru voce şi pian, versuri de George Ţărnea, "O iubire imposibilă" (1994), pentru voce şi pian, versuri de Aurel Storin, "Să mori de dragoste rănită" (1995), pentru voce şi pian, versuri de Aurel Storin, "Micul meu Paris" (1999), pentru voce şi pian, versuri de Aurel Storin.