"Closer to the Moon", de Nae Caranfil, apreciat de prestigioasa revistă Variety

Cel mai recent lungmetraj al lui Nae Caranfil, "Closer to the Moon", a avut premiera mondială în deschiderea festivalul Making Waves: New Romanian Cinema din New York, pe 29 noiembrie, în prezenţa regizorului şi a producătorului american Michael Fitzgerald.

Potrivit Variety, intriga peliculei "Closer to the Moon" evocă una dintre capodoperele cinematografului românesc, filmul "Reconstituirea", regizat de Lucian Pintilie în 1970, concentrat de asemenea pe reconstuirea unei infracţiuni.

"Din câte se pare, Securitatea (...), după cum evidenţiază firul narativ din aceste două filme, s-a străduit foarte tare nu numai să rescrie istoria, ci şi să filmeze evenimentele rescrise", afirmă Ronnie Scheib în recenzia din revista Variety.

Filmul începe cu scena jefuirii Băncii de Stat a României, văzută prin ochii lui Virgil (interpretat de Harry Lloyd, din serialul "Urzeala tronurilor"), un chelner dintr-o cafenea amplasată vizavi de bancă. Acesta este convins că asistă la turnarea primului film de acţiune din istoria cinematografiei româneşti şi visează să devină, la rândul său, operator cinematografic.

Nae Caranfil îi prezintă pe membrii bandei, de origine evreiască, prin intermediul unui flashback de la revelionul anului 1959: aceştia deţin acum posturi importante în cele mai diferite domenii şi sunt membri de partid cu state vechi, după ce fuseseră eroi ai rezistenţei în cel de-al Doilea Război Mondial. Max (interpretat de actorul Mark Strong), liderul de facto al grupului, este inspector-şef al miliţiei, Iorgu (Christian McKay), un profesor respectat de istorie, Răzvan (Joe Armstrong), un reporter de succes, Dumi (Tim Plester), un reputat om de ştiinţă, iar Alice (Vera Farmiga), fosta iubită a lui Max, cu care are un fiu, se ocupă de ştiinţe politice. În plină epocă stalinistă, cu toţii sunt dezamăgiţi de revoluţie şi de epurarea evreilor şi a intelectualilor, aflată în plină desfăşurare.

Planul de a jefui Banca de Stat este pus la cale din dorinţa de a acţiona, indiferent de consecinţe, pornind de la premisa că acţiunea pură este mai bună decât acceptarea pasivă a istoriei, mai absurdă decât orice scenariu de film.

Nae Caranfil a pornit în construirea filmului de la unul dintre cele mai mari jafuri din istoria postbelică a României: în 1959, o maşină a Băncii de Stat din România este jefuită de o sumă uriaşă - 1,6 milioane de lei (echivalentul a circa 250.000 de dolari la vremea respectivă). Un grup de bărbaţi înarmaţi şi o femeie fug cu banii. Autorii jafului sunt însă capturaţi în două luni şi constrânşi să filmeze un documentar ce reconstituie jaful secolului şi ancheta.

"Reconstituirea" (1960), de Virgil Calotescu, devine o senzaţie în România, care sărbătorea 15 ani de la preluarea puterii de comunişti. Deşi destinat doar cercului închis al organizaţiilor de partid, mulţi încercau să se strecoare să vadă filmul. Între timp, membrii bandei fuseseră judecaţi într-un simulacru de proces şi condamnaţi la moarte (bărbaţii) şi la muncă silnică (femeia). După primirea sentinţelor, membrii bandei profită de orice ocazie pentru a transforma tragedia prin care trec în comedie. După ce regizorul însărcinat de guvern cu filmarea documentarului încetează din viaţă (interpretat de Allan Corduner), Virgil trece în spatele camerei, iar condamnaţii schimbă uniformele de închisoare cu haine de gală şi comandă caviar şi chateaubriand pentru scena restaurantului, bucurându-se din plin de scurta lor libertate, înainte de executarea sentinţelor.

Potrivit Variety, "asemenea filmelor româneşti recente despre contemplarea trecutului, (şi în acest film, n.r.) refuzul de a adopta o versiune unică asupra evenimentelor este un rezultat inevitabil al istoriei revizioniste a ţării, despre care se ştia că nu se poate pune nicio bază".

Pe de altă parte, şi publicaţia The Hollywood Reporter îi dedica un material celui mai recent film al lui Nae Caranfil, spunând că "foştii nomenclaturişti au decis să jefuiască banca într-un gest de provocare politică, preferând să primească o condamnare la moarte dacă ar fi fost prinşi decât să trăiască o viaţă din ce în ce mai cenuşie".

Nae Caranfil prezintă povestea Marelui Jaf Comunist în "Closer to the Moon", de data aceasta cu un text în limba engleză şi o distribuţie formată în mare parte din actori de la Hollywood (Vera Farmiga, Mark Strong, Tim Plester).

Nae Caranfil a mai regizat filme precum "Asfalt Tango" (1995), o coproducţie România/ Franţa, cu Charlotte Rampling şi Mircea Diaconu, "Dolce far niente" (1998), nominalizat la Globul de Cristal la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary 1999, peliculă realizată în coproducţie cu Franţa, Italia şi Belgia, ce prezintă doi ani din viaţa tânărului Stendhal, petrecuţi în Italia, şi "Filantropica" (2002), care a câştigat premiul publicului la Festivalul de Film de la Paris şi premiul special al juriului la Festivalul goEast, de la Wiesbaden.

Totodată, filmul său "E pericoloso sporgersi" a fost prezentat la Quinzaine des Réalisateurs, la ediţia din 1993 a Festivalului de la Cannes, şi a câştigat marele premiu la Festivalul de Film Forum de la Bratislava, premiul criticii la Festivalul de Film de la Montpellier şi premiul special al juriului la Festivalul de Film La Baule.

În 2008, Nae Caranfil a lansat "Restul e tăcere", un lungmetraj despre realizarea primului film românesc - "Independenţa României", în 1911. "Restul e tăcere" este un regal de scene comice, decoruri grandioase şi costume de epocă, dar şi accente dramatice şi situaţii-limită. Pelicula a fost propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, în 2008, iar scenariul filmului i-a adus lui Nae Caranfil Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Paris, în 1995.