Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie

Descris de editorii AFP drept un "aristocrat al dubiului şi un dandy al metafizicii", scriitorul român Emil Cioran, ale cărui opere au fost scrise majoritar în limba franceză, decedat la Paris în 1995, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie.

9724 afișări
Imaginea articolului Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie

Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie (Imagine: www.wikipedia.org)

Acest "stilist al disperării", care obişnuia să spună că preferă "să moară decât să se întindă şi să caşte", a alcătuit un sistem filosofic marcat de mult umor negru.

Născut în satul Răşinari din Transilvania, acest fiu de preot ortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi - "Pe culmile disperării", la vârsta de 22 de ani, şi "Lacrimi şi sfinţi", un volum filozofic care a provocat un imens scandal în ţara lui natală.

Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută în România. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării", scria el.

După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit definitiv în Franţa.

După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. "Stilul, care m-a interesat atât de mult, l-am adoptat pentru că am văzut în el o sfidare a neantului", scria Emil Cioran în renumitele sale "Caiete".

Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.

Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi Fernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren Kierkegaard.

Titlurile cărţilor scrise de acest autor suferind de insomnie cronică anunţă de fapt "culoarea" operei sale, o evidentă nuanţă de negru, străbătută de luciditate: "Précis de décomposition" (Tratat de descompunere), publicată în 1949, "Syllogismes de l'amertume" (Silogismele amărăciunii), "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te fi născut) şi "La tentation d'exister" (Ispita de a exista). Ultimul său roman, intitulat "Aveux et anathèmes", a fost publicat în 1987.

Într-un eseu conceput sub forma unui omagiu, care a fost publicat recent, institulat "Cioran, éjaculations mystiques" (publicat de editura Le Seuil, n.r.), Stéphane Barsacq nu ascunde nimic din episodul antisemit al tânărului Cioran, nici din filosofia cinică a acestui mare seducător care scria: "Demnitatea unei iubiri depinde de afecţiunea tristă care urmează după o clipă în care ţi-au curs balele" sau "Orgasmul este un paroxism. Ca şi disperarea. Unul durează o clipă. Celălalt, o viaţă".

În scrierile sale, Emil Cioran povestea adeseori despre nopţile sale de insomnie şi despre lungile lui plimbări nocturne.

A locuit timp de multe decenii într-o mansardă din cartierul parizian Odéon, despre care spunea că era turnul lui de fildeş, şi a primit numeroase premii literare, precum Prix Morand, ce i-a fost decernat în 1988 de Academia franceză.

Rămas sărac, a continuat să frecventeze restaurantul universitar din Paris până la vârsta de 40 de ani, înainte ca oficialii francezi să-i interzică accesul - un episod pe care l-a trăit cu o intensitate dureroasă.

După 12 opere salutate de critici, publicarea postumă, în 2009, a romanului "De la France" s-a bucurat de un mare succes internaţional. "Am cunoscut toate eşecurile posibile, chiar şi succesul", obişnuia el să spună.

Fără să se fi întors niciodată în ţara natală, Emil Cioran a murit la Paris, în 1995.

După un proces care a durat 10 ani, Curtea de apel din Paris a decis recent în favoarea unei comerciante de vechituri, Simone Baulez, care s-a luptat în instanţă pentru a deveni proprietara a 37 de manuscrise ale lui Emil Cioran, descoperite în pivniţa imobilului în care locuia scriitorul.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici