Interviu cu celebra soprană MARIANA NICOLESCO: "Într-o lume a violenţei şi a declinului valorilor, îi admir pe tinerii care-şi dedică viaţa cântului" - GALERIE FOTO, VIDEO - Mediafax

Interviu cu celebra soprană MARIANA NICOLESCO: "Într-o lume a violenţei şi a declinului valorilor, îi admir pe tinerii care-şi dedică viaţa cântului" - GALERIE FOTO, VIDEO

Soprana de renume mondial Mariana Nicolesco vorbeşte într-un interviu acordat MEDIAFAX despre muzică, despre marile scene ale lumii, dar şi despre relaţia sa deosebită cu discipolii săi, evocând amintirea unor creatori precum Salvador Dali, Andy Warhol sau Yehudi Menuhin.

2238 afişări

Imaginea articolului Interviu cu celebra soprană MARIANA NICOLESCO: "Într-o lume a violenţei şi a declinului valorilor, îi admir pe tinerii care-şi dedică viaţa cântului" - GALERIE FOTO, VIDEO

Interviu cu celebra soprană MARIANA NICOLESCO: "Într-o lume a violenţei şi a declinului valorilor, îi admir pe tinerii care-şi dedică viaţa cântului"

De Sfânta Maria, Mariana Nicolesco nu e în vacanţă ca în alţi ani. A rămas în Bucureşti pentru a lucra la montajul filmelor dedicate de televiziunea naţională evenimentului extraordinar pe care l-a creat recent la Brăila, acolo unde s-a născut şi unde a debutat Hariclea Darclée: Cursurile de Măiestrie Artistică în Arta Cântului, Master Classes, la care au luat parte zeci de tinere talente.

Ziua numelui şi-o petrece cu un mic grup de prieteni, iar MEDIAFAX a profitat de prezenţa sa în capitală pentru a-i adresa câteva întrebări.

 

Mariana Nicolesco la Monte Carlo. În fundal Palatul Princiar

Reporter: Doamnă Mariana Nicolesco, recentele Master Classes pe care le-aţi oferit la Brăila au creat un entuziasm de nedescris...

Mariana Nicolesco: Îi iubesc pe aceşti tineri care au o vocaţie, un ideal, un vis, care au determinarea de a merge pe cărarea aridă uneori ce duce la marile lor împliniri, la marile bucurii pe care le vor aduce publicului. Ei ştiu că-i iubesc, ştiu că sunt depozitara secretelor acestei arte magice, şi mai ştiu că le împărtăşesc cu ei, bucurându-mă de fiecare progres, de fiecare izbândă. Unii dintre tinerii artişti plecaţi de la aceste Master Classes, de la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, se află azi pe valul unor admirabile cariere internaţionale şi nu uită niciodată să spună că experienţa noastră comună le-a marcat viaţa. Şi rămân de neuitat Concertele Master Class care încheie fiecare ediţie a Cursurilor de Măiestrie Artistică unde rămân în scenă alături de ei, împreună cu ei, într-un adevărat maraton liric de peste şase ore, punând în valoare talentul lor şi virtuţile dobândite.

Reporter: Aţi cântat pe cele mai mari scene ale lumii, aţi cucerit publicul de pretutindeni cu arta şi cu personalitatea Dumneavoastră. Cum se pregătea soprana Mariana Nicolesco pentru viitoarele sale spectacole?

Mariana Nicolesco: În clipa în care decideam să învăţ un rol nou ori în care un teatru sau altul îmi propunea un asemenea rol, îl învăţam din prima zi, iar întreaga operă o ştiam de la un capăt la altul în două-trei zile, şi asta chiar dacă reprezentaţiile erau prevăzute peste o stagiune sau două. Marele meu prieten, inegalabilul tenor Alfredo Kraus, mi-a spus într-o bună zi că aşa proceda şi el, în aşa fel ca trăirile personajului să fie înţelese în timp şi apoi exprimate cu subtilitatea, nuanţele şi forţa cuvenită. În asimilarea partiturilor a fost esenţială pentru mine disciplina de fier dobândită de timpuriu cu studiul viorii, de la 6 la 18 ani, înainte de a mă dedica artei cântului.

Reporter: Care sunt primele Dumneavoastră amintiri legate de muzică?

Mariana Nicolesco: Eram fascinată la culme, de mică, ascultând minunile sonore care veneau nu ştiu cum din cutia aceea numită radio...

Reporter: Aţi triumfat la Metropolitan Opera din New York, Lyric Opera din Chicago, San Francisco Opera, la Bunka Kaikan din Tokio, în Marea Sală a Conservatorului de la Moscova, la Opera din München, la Grand Teatre del Liceu din Barcelona, la Teatro Municipal din Rio de Janeiro sau la Caracas, în Venezuela, la Festivalul de la Salzburg, la Teatrul La Fenice din Veneţia şi mai ales aţi fost Regină în Templul însuşi al Cântului şi al spectacolului de operă, Teatrul alla Scala din Milano... Cum aţi descrie publicul din aceste prestigioase teatre?

Mariana Nicolesco: Aţi menţionat teatre cu un public pasionat, un public care în Europa e format de secole, un public latino-american în mare măsură de origine italiană, având în sânge aşadar iubirea pentru vocea umană. În Japonia m-a impresionat faptul că mii de tineri încep din timp să citească literatura despre operele pe care le vor prezenta în turneele lor companiile străine, cum a fost cazul cu turneul Operei din München, unde eram Donna Elvira în Don Giovanni de Mozart, şi unde i-am văzut pe mulţi cu partitura în mână, în timpul spectacolului chiar, şi după. Educaţia publicului newyorkez o face ziarul New York Times, cu articole care pot marca o carieră, aşa încât m-am bucurat citind o întreagă pagină elogioasă despre prima mea apariţie în La Traviata, intitulată „Miss Nicolesco in superb US debut”.

În rolul Violettei Valéry din La Traviata de Verdi. Metropolitan Opera, New York 

Teatrul alla Scala era, în anii în care am apărut eu pe glorioasa scenă, un caz cu totul aparte. Era cred ultima instituţie renascentistă din lume, era locul în care exigenţa supremă a publicului venea din cunoaşterea perfectă a operelor, şi asta fie că era vorba de aristocraţia milaneză care avea de generaţii lojile proprii, fie că era vorba de burghezia milaneză, fie că era vorba de oamenii simpli care umpleau până la refuz il loggione, marea lojă de sute de locuri de la al şaselea nivel. De aceea un triumf la Teatrul alla Scala nu putea fi comparat cu nimic pe lumea asta.

Pe acea scenă ilustră, arăta o statistică publicată acum câţiva ani, sopranele cărora li s-au încredinţat cele mai multe premiere absolute din istoria teatrului sunt... Mariana Nicolesco şi Hariclea Darclée! Sunt aşadar cu atât mai fericită să-i aduc, împreună cu zmeii mei, omagiu aceleia care a fost timp de un sfert de secol prima soprană a lumii. E şi acesta un mod de a aprinde flacăra marii arte şi de a perpetua tradiţiile.
Şi sunt mândră că pentru toate acestea, pe lângă onorurile pe care mi le-a rezervat mie - Medalia de Aur pentru Merite Artistice, Artist UNESCO pentru Pace, Ambasador Onorific UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a acordat Înaltul său Patronaj Festivalului, Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée şi Cursurilor mele de Măiestrie Artistică.

Reporter: După cum ştiu acum toţi românii, care din păcate nu v-au putut vedea pe marile scene, aţi cântat chiar şi în Vatican...

Mariana Nicolesco: “Il soprano del Papa, il soprano del Papa”, se şoptea în Vatican după ce cântasem la invitaţia Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul II colindele româneşti la Primul Concert de Crăciun în Vatican, urmărit atunci de peste un miliard de oameni, colinde într-adevăr transmise şi retransmise an de an de radioul şi televiziunea noastră naţională.

Reporter: Din vastul repertoriu pe care l-aţi abordat, de la preclasici la verism, de la belcanto şi romantici la creaţia contemporană, se poate vorbi de roluri pe care le-aţi preferat?

Mariana Nicolesco: Pot spune că tot ce am cântat a însemnat din partea mea dăruire totală. Altfel, desigur, roluri ca Violetta Valéry în La Traviata de Verdi, Beatrice în Beatrice di Tenda de Bellini, reginele donizettiene Anna Bolena, Maria Stuarda, Elisabeta I din Roberto Devereux, ori marile roluri dramatice mozartiene, Donna Elvira în Don Giovanni, Vitellia în La Clemenza di Tito, ori Elettra din Idomeneo sau Regina Climene din Fetonte de Jommelli constituie puncte de reper ale carierei mele.

Regina Elisabeta I a Angliei în opera Roberto Devereux de Gaetano Donizetti. Opera din Monte Carlo 

Regina Climene în opera Fetonte de Jommelli. Teatro alla Scala, Milano 

Reporter: Aţi colaborat cu mulţi dintre cei mai de seamă dirijori, regizori, artişti lirici...

Mariana Nicolesco: Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi, Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Franco Zeffirelli, Jonathan Miller, Luca Ronconi sunt doar câţiva dintre regizorii spectacolelor în care am apărut.

La Teatro dell’Opera, la Roma, Don Carlo de Verdi avea să fie ultimul spectacol pus în scenă de Visconti. Deşi studentă încă - după ce câştigasem Concursul Internaţional de Canto Voci Rossiniane - Visconti mi-a oferit rolul Pajului, într-o distribuţie stelară, şi a spus faimoasa frază: - Mariana trebuie să fie mereu în scenă. E o prezenţă, “statement” care a marcat debutul meu.

Cât despre dirijori, cum să nu-i evoc pe Thomas Schippers, sub bagheta căruia am apărut pentru prima dată în America, cel care a dirijat strălucit prima mea Traviata la Maggio Musicale Fiorentino, CD-ul respectiv fiind publicat în America sub titlul Historical Performances, Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Alberto Zedda sau Lorin Maazel.

Cu Lorin aveam să cânt în două premiere mondiale, Un Re in ascolto de Luciano Berio, la Teatrul alla Scala din Milano şi Seven Gates of Jerusalem de Krzysztof Penderecki, celebând cei 3000 de ani ai Oraşului Sfânt.

Lorin Maazel, Mariana Nicolesco şi Placido Domingo la Londra în timpul înregistrărilor cu opera La Rondine de Puccini

Iar dintre nenumăraţii artişti lirici importanţi cu care am cântat pe scenele lumii aş vrea să-l menţionez pe marele bas Cesare Siepi. Am debutat alături de el la Roma şi am cântat împreună ultimele lui spectacole, în deschiderea stagiunii la Houston Grand Opera: Simon Boccanegra de Verdi.

Luciano Pavarotti îi felicită pe Mariana Nicolesco şi pe regizorul Jean-Pierre Ponnelle. Théâtre des Champs-Elysées, Paris 

Un admirator surpriză: marele regizor Roman Polanski. Teatrul alla Scala, Milano 

Reporter: Dincolo de lumea muzicii aţi cunoscut elitele culturii mondiale din toate domeniile...

Mariana Nicolesco: I-am cunoscut bine pe Yehudi Menuhin, Discipolul lui George Enescu şi Maestru al tuturor, pe marele poet francez Jacques Roubaud, prieten dintotdeauna cu Îngerul meu Păzitor, Radu Varia, ca şi pe unii dintre marii arhitecţi, pictori, sculptori ai epocii noastre. Salvador Dali era marele meu fan, iar Andy Warhol era intimidat ca un copil cerându-mi voie să facă o fotografie cu mine în loja mea de la Metropolitan Opera după un spectacol la care asistase. Ori Christo, cel care, între altele, acoperise cu un ţesut galben aleile superbului Parc din Kansas City, transformându-le într-un adevărat râu de aur, şi alături de care mă aflam la Miami unde tocmai terminasem o serie de spectacole, şi unde el făcuse lumea să viseze înconjurând 11 insule cu câte un vast brâu roşu, astfel că acestea deveniseră centrul atenţiei generale. De asemenea prietenii între Maeştri şi Discipoli, între Artişti şi Artişti, pe o asemenea comuniune se clădeşte cultura, suprema noastră salvare.

Cu Andy Warhol în loja artistei la Metropolitan Opera din New York după spectacolul cu I Pagliacci de Leoncavallo

Miami: alături de Christo în timpul implementării feericului proiect Surrounded Islands 

Reporter: Ce ar trebui să facă societatea de azi ca să-şi recunoască valorile şi să nu se îndepărteze de ele?

Mariana Nicolesco: Digitalizarea e moartea sensibilităţii, dă iluzia cunoaşterii şi elimină umanitatea. Cam asta e situaţia de azi. Cred că numai educaţia ne poate readuce la realitatea subtilă a fiinţei. Dar cine are puterea de-a genera acest reviriment? Cu modestele mijloace de care dispunem, eu şi zmeii mei suntem închinătorii unui ideal înalt, ştiind că nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul.

MARIANA NICOLESCO - Mozart IDOMENEO D'Oreste, d'Ajace (Elettra)

 

MARIANA NICOLESCO - Cilea ADRIANA LECOUVREUR Poveri fiori (Adriana)

 

MARIANA NICOLESCO - Bellini NORMA Sediziose voci, Casta Diva, Ah! bello a me ritorna (Norma)

 

 

 

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
MARIANA NICOLESCO ,
SOPRANĂ ,
OPERĂ

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.