INTERVIU:Producătorul "Condamnat la viaţă": Nu înţeleg de ce Depardieu a fost târât în acest scandal

Giuliano Doman, producătorul filmului "Condamnat la viaţă", a declarat într-un interviu pentru MEDIAFAX că nu înţelege de ce protagonistul peliculei, Gerard Depardieu, a fost "târât" în scandalul privind montajul lungmetrajului, la a cărui premieră regizorul Bogdan Dreyer refuză să participe.

1158 afişări
Imaginea articolului INTERVIU:Producătorul "Condamnat la viaţă": Nu înţeleg de ce Depardieu a fost târât în acest scandal

INTERVIU:Producătorul "Condamnat la viaţă": Nu înţeleg de ce Depardieu a fost târât în acest scandal (Imagine: condamnatilaviata.ro)

Filmul "Condamnat la viaţă/ A Farewell to Fools" are premiera în cinematografele din toată ţara vineri. Cu Harvey Keitel şi Gerard Depardieu în distribuţie, producţia a fost subiectul unui scandal de amploare înainte de premieră. Astfel, regizorul filmului, Bogdan Dreyer, i-a atacat pe producătorii lungmetrajului, acuzându-i că au modificat scenariul fără acordul său.

În acest sens, la sfârşitul lunii februarie, avocaţii regizorului Bogdan Dreyer au remis presei o scrisoare deschisă, semnată de Gerard Depardieu, în care acesta îl susţinea pe regizor. În acest document, Gerard Depardieu declara că nu acceptă ca acest lungmetraj să apară pe marile ecrane în altă formă decât cea originală, explicând că producătorii români au schimbat montajul final.

"Nu accept compromisuri, nu-mi place să fiu dus de nas!", începe documentul semnat de celebrul actor. "Acum mai bine de un an, am acceptat să joc în filmul românesc «Condamnat la viaţă», în regia lui Bogdan Dreyer. Povestea scrisă de autorul Titus Popovici şi transpusă în scenariu de A. Salamanian şi Bogdan Dreyer m-a fascinat imediat, cât şi personajul principal Ipu, pe care m-am bucurat să-l interpretez. M-am simţit bine în România, este o ţară primitoare, am lucrat cu plăcere alături de actorii români, bine pregătiţi de altfel, şi mi-a plăcut foarte mult rezultatul montat şi editat de regizor. Ulterior, însă, am aflat că filmul a fost remontat şi reeditat de producători, la cerinţa unui distribuitor american (nu dau numele), care a cerut schimbarea finalului original, cu unul happy-end stil Hollywood, cât şi scurtarea filmului, făcând din el un film de acţiune gen «pachet DVD» sau «pay TV», în ciuda faptului că povestea şi scenariul original au multă poezie, iar finalul este unul inevitabil, care pune în valoare tot mesajul filmului", se arăta în scrisoarea deschisă semnată de actor.

Ulterior, au fost remise presei alte două documente, semnate de Harvey Keitel, respectiv Laura Morante, în care aceştia îşi exprimau dezacordul cu privire la modificarea finalului filmului "Condamnat la viaţă" operată de producători.

La rândul său, producătorul Giuliano Doman a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că se îndoieşte de veridicitatea completă a scrisorii semnate de actorul Gerard Depardieu. Producătorul a explicat, în acelaşi interviu, etapele realizării filmului "Condamnat la viaţă" şi a mărturisit că speră încă într-o înţelegere amiabilă cu Bogdan Dreyer.

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de producătorul de film Giuliano Doman:

Reporter: Scrisoarea semnată de Gerard Depardieu chiar există?

Giuliano Doman: Ea chiar dacă există există redactată în original în limba română. Deci asta spune multe despre autenticitatea şi veridicitatea acestei scrisori. Sunt convins că domnul Dreyer şi-a luat un acord telefonic în privinţa difuzării ei în presă, dar nu am nicio garanţie că într-adevăr i-a citit la telefon lui Gerard Depardieu tot ce a scris în scrisoare sau că i-a tradus, el nefiind vorbitor de limbă franceză. Şi la film Gerard şi Bogdan comunicau în italiană. Aşa că nu ştiu cât a ştiut să-i traducă în italiană, cât a înţeles Depardieu în italiană... habar n-am. Eu am primit un mail, pe data de 13 februarie, de la agentul lui Depardieu, care este italian şi care îmi spunea că nu a dat o asemenea scrisoare şi că ei nu se implică într-un asemenea conflict. Agentul mi-a spus oficial că ei nu se vor implica. Ei au spus "Domn'e, sunt nişte probleme discutate verbal de voi, aţi mai avut discuţii fără intermediul agentului purtate cu Depardieu şi atunci şi asta face parte tot dintr-o înţelegere avută verbal, aşa că... spălaţi-vă pe cap". Ulterior am primit un mail şi de la agenta lui Harvey Keitel, pentru că şi el era menţionat în această scisoare şi era scrisă o singură propoziţie în care el spunea că nu ar vorbi niciodată de rău un film. Ceea ce mi-e suficient. Bine, eu încerc să ajung la o înţelegere cu domnul Dreyer în privinţa acestui film, în sensul că un film nu este munca unui singur om. Şi atunci ar trebui măcar din respect faţă de actori şi faţă de echipă să îi lase să se bucure de ceea ce au muncit preţ de şase-şapte săptămâni, plus pregătirea lui. Avocatul insistă să mergem pe căile legale, să îi facem o plângere penală, pentru că nu a pus la dispoziţia nimănui această scrisoare.

Rep.: Pe motiv de calomnie?

G. D.: Da, pentru că avem tot dreptul să vedem originalul. Din moment ce nu l-a pus nimănui la dispoziţie... bun, înţeleg, poate mie nu vrea să mi-l pună la dispoziţie. Dar de ce nu-l dă presei? Ar trebui să aibă o scrisoare, un e-mail în limba franceză, ceva venit de la Depardieu... nu există. Eu tot încerc s-o rezolvăm amiabil, dar văd că nu se poate.

Rep.: Procesul pe care vi l-a intentat domnului Dreyer de ce natură este? Adică dumnealui v-a dat în judecată pentru că...

G. D.: Pentru nerespectarea dreptului de autor. Susţine că eu am cumpărat în 2008 un scenariu, dar că ulterior, împreună cu domnul Salamanian, el a modificat scenariul şi când a început filmările, în 2011, a filmat nu scenariul pe care l-am cumpărat eu, ci scenariul pe care l-a făcut el, ceea ce îl duce în altă zonă... Pe banii producătorului şi pe finanţarea primită de la stat, în loc să filmeze ce s-a finanţat, el a filmat ce-a vrut el. Nu mi se pare că e foarte corect.

Rep.: În fond, miezul problemei este că există două finaluri filmate...

G. D.: Eu când am cumpărat scenariul, în 2008, lucrurile au stat în modul următor: Bogdan Dreyer a fost adus la mine de regizorul Şerban Marinescu. Tocmai terminaserăm un film şi mi l-a adus pe Bogdan, mi-a spus "Uite, are un scenariu, este o adaptare după «Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte»", mie plăcându-mi foarte mult versiunea originală. A mai participat o dată sau de două ori la concursul CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei, n.r.) cu acelaşi scenariu şi a fost respins. Am citit şi eu scenariul, mi s-a părut ok, am zis "hai să intrăm la următoarea sesiune de finanţare". Am luat toate aprobările necesare. Am stat de vorbă cu cei de la Dacin Sara, mi-au dat un preacord de participare la concurs, pentru că ei sunt reprezentanţii legali ai urmaşilor lui Titus Popovici, mi-au dat voie să intrăm cu acest scenariu, am făcut un precontract cu o clauză suspensivă. După ce am câştigat am făcut contractele cu Centrul Naţional. Apoi am făcut contractele cu toată lumea, am făcut contractul cu Dacin Sara, după care producătorul se obligă să scrie "După o nuvelă de Titus Popovici" pe absolut toate materialele şi să păstreze spiritul şi integritatea nuvelei. În nuvelă, Ipu nu moare sau cel puţin nu scrie că moare. Am cumpărat drepturile, am făcut contractul de scenariu cu domnul Salamanian şi contractul de regie cu domnul Dreyer. În momentul în care s-a pus problema cooptării în distribuţie a unor actori de talie internaţională, sigur că s-a pus problema schimbării limbii în care facem filmul. Sigur că nu se mai putea face în limba română, pentru că era penibil să-l dublăm pe Depardieu cu un vorbitor de limbă română sau pe Hervey Keitel.

Primul apărut aşa aproape confirmat în producţie a fost Gerard, drept pentru care am zis "hai să facem filmul în limba franceză". Am angajat o traducătoare din Franţa care a lucrat la scenariu, l-a adaptat în limba franceză, după care am zis că poate ar trebui să-l aducem în rolul preotului pe Harvey Keitel, după care am zis că poate ar trebui să facem filmul tot în franceză, am avut nişte discuţii cu agenţii lui Harvey Keitel, care au spus "ne pare rău, dar nu puteţi să-l dublaţi, iar el nu vorbeşte franceză atât de bine încât să îşi asume un rol în franceză". Concluzia a fost firească - facem film în limba engleză, e ok. Când am decis că facem filmul în engleză, scenariul din română trebuia tradus adaptat şi puţin modificat ca să fie vandabil pe piaţa internaţională. Am angajat o scenaristă din America care s-a ocupat de chestia asta. Noi, când am intrat în filmare, am intrat cu un scenariu în limba engleză şi am intrat cu un scenariu cu final pozitiv. Pentru că şi la concurs noi am participat cu un scenariu în care Ipu nu moare. Din considerente care ţin mai mult de festival decât de exploatarea comercială a filmului, domnul Dreyer a insistat să aibă şi o variantă tragică. Dar toate discuţiile avute cu distribuitorii, cu televiziunile, cu coproducătorii mei, cu cei de la Dacin Sara m-au pus în gardă că un asemenea final nu putea să iasă pe piaţă, că n-avem cum să ieşim cu el. În primul rând, din cauza contractului şi, în al doilea rând, din cauza vânzărilor. Am zis... "bun, hai totuşi să-i fac acest hatâr". Există un mail pe care domnul Dreyer l-a dat directorului de producţie undeva la începutul lunii iulie. Filmările au început în septembrie. Există un scenariu cu care intram în producţie cu final pozitiv. Greşeala noastră a fost că am acceptat să facem acel final pentru festival. Dar noi l-am făcut făcând o înţelegere cu regizorul, după care vom decide în montaj dacă merită să-l păstrăm sau nu. Sigur că, în momentul în care l-a văzut, s-a îndrăgostit de acest final.

Rep.: Dar, până la urmă, contractual, domnul Dreyer are dreptul exclusiv asupra montajului final?

G. D.: Nu. Nu. Domnul Dreyer are aceleaşi drepturi pe care le are şi producătorul. În contractul nostru, noi trebuie să decidem de comun acord asupra acestui aspect. Numai că, dacă eu nu sunt de acord cu domnul Dreyer, domnul Dreyer nu are nicio problemă, pentru că a încasat un onorariu foarte frumos pentru acest film. Dacă domnul Dreyer nu este de acord cu mine, eu pierd foarte mulţi bani. Pierd bani în cinematografe, noi avem finanţare de la CNC care trebuie returnată, avem finanţare de la Eurimages, care iar trebuie returnată, avem un contract cu ARTE, ZDF, plus că eu am investit 600.000 de euro - banii producătorului. Am tot interesul ca filmul acesta să iasă în cinematografe. Pentru domnul Dreyer e, până la urmă, o problemă de orgoliu.

Rep.: Până la urmă, tot acest scandal este şi publicitate într-o măsură?

G. D.: Mi-aş dori foarte tare ca oamenii să vină la film şi să vadă dacă finalul acesta este mai bun sau nu. Dar, anul trecut, cred în octombrie, la sesizarea domnului Dreyer că noi îi măcelărim filmul, cei de la Dacin Sara ne-au solicitat lămuriri. Am făcut o cerere către ei să le arăt filmul cu cele două variante de final. L-am arătat şi, o săptămână mai târziu, am primit un răspuns din partea lor că singura variantă de final care se înscrie în clauzele contractuale este varianta în care Ipu nu se sinucide prin împuşcare. Moment în care ar trebui să fie pus capăt acestui conflict. În condiţiile în care ambele variante sunt filmate de domnul Dreyer, în ambele finaluri în care domnul Depardieu joacă. Dacă ar fi avut vreo problemă cu vreunul din finaluri, ar fi trebuit să spună atunci. Ar fi putut să spună "Refuz să filmez". Lucru pe care ar fi putut să-l facă şi domnul Dreyer. Contractual, eu mi-am asumat nişte obligaţii, am nişte drepturi. Mi-am îndeplinit obligaţiile, acum vreau să beneficiez de drepturile mele.

Rep.: Bogdan Dreyer a contribuit în mare măsură la aducerea în proiect a lui Depardieu...

G. D.: Cu siguranţă, mai ales că ei se cunosc de 20 de ani. Tot de vreo 20 de ani îl cunoaşte şi pe Harvey Keitel. Amândoi au venit în acest proiect pe nişte onorarii mai mici decât onorariile pe care le percep în mod normal, dar oricum pe nişte onorarii care, pe piaţa din România, înseamnă cam un film de fiecare. Nu au venit să joace chiar din pură plăcere.

Rep.: Aţi mai primit vreo scrisoare de la domnul Depardieu?

G. D.: Nu, nu. Domnul Dreyer a declarat undeva că se va abţine de la orice declaraţie, până va fi rezolvat acest scandal. Nu înţeleg de ce l-a târât pe Depardieu în acest scandal. El şi-a depăşit cu mult clauzele contractuale dacă a făcut aceste declaraţii. Era o clauză în contract cum că fără acordul producătorului nu poate face declaraţii referitoare la film, indiferent că sunt bune sau rele. Nu cred că Depardieu ar fi trecut cu bună ştiinţă peste aceste clauze din contract, pentru că el ştie foarte bine ce înseamnă.

Rep.: Există un termen pentru procesele pe care vi le-a intentat?

G. D.: Din câte am înţeles, există un termen pentru ordonanţa prezidenţială pe care domnul Dreyer a cerut-o pentru a bloca lansarea filmului în cinematografe. Dosarul de drepturi de autor şi drepturi intelectuale încă nu a primit termen. Termenul pentru ordonanţă este cu o zi sau două înainte de premieră. Eu i-am făcut o ofertă domnului Dreyer, i-am zis "uite, dacă vrei, cumpără părţile mele ca şi producător în acest film, cumpără-le tu şi este lupta ta mai departe". Nu a vrut.

Rep.: Regizorul este invitat la premiera de gală?

G. D.: Sigur, l-am sunat să-l întreb câte locuri vrea la premiera de gală. Mie nu mi-a răspuns. I-am rugat pe cei care se ocupă de distribuţie să îl invite, l-au sunat, i-au trimis mesaj, i-au dat mail. Nu a răspuns. Cred că ar putea să facă acest lucru din respect pentru oamenii care au muncit la acest film. Nu este un film pe care l-a făcut singur. Depardieu, în momentul acesta, filmează în America, Keitel filmează în Germania, Laura Morante a început filmările în Italia pe 1 martie, dar a promis că face tot ce poate să vină la premieră. Dar avem toată echipa din străinătate care vine la premieră. Din respect pentru ei, cred că ar putea să îşi rupă două ore din timpul domniei sale şi să vină la premieră.

"Condamnat la viaţă/ A Farewell To Fools" este o adaptare după nuvela "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici, un film românesc care aduce laolaltă nume mari din cinematografia naţională şi internaţională, precum Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu, Alexandru Bindea, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Adina Cartianu şi Nicodim Ungureanu. 

Potrivit producătorilor, regia este semnată de Bogdan Dreyer, iar scenariul, de Anuşavan Salamanian.

Filmul este produs de Giuliano Doman pentru Family Film.

"Condamnat la viaţă" va avea premiera de gală joi, la Grand Digiplex din Bucureşti. Vineri, filmul va intra în cinematografele din Bucureşti, Cluj, Braşov, Constanţa, Oradea, Ploieşti, Craiova, Tîrgu Jiu, Călăraşi, Tîrgu Mureş, Vaslui, Arad, Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Bacău, Piteşti, Brăila, Suceava, Piatra Neamţ, Rădăuţi.

Evenimentele din film au loc într-un sat din Transilvania, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Un soldat german este găsit mort la marginea unui sat de către un băiat de 11 ani. Nu se ştie cine este vinovatul, iar ofiţerii germani ameninţă că îi vor executa pe cei mai importanţi zece membri ai comunităţii dacă făptaşul nu se va preda. Ca să scape, aceştia din urmă încearcă să-l convingă pe Ipu, "nebunul satului" (Gérard Depardieu), să-şi asume el vina, în schimbul promisiunii unei înmormântări fastuoase şi a unor recompense pentru familia lui.

Nuvela "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici, a mai fost ecranizată sub titlul "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", în 1972, de Sergiu Nicolaescu.

Bogdan Dreyer, născut în România şi stabilit în Germania, a studiat regia la Libera Universita del Cinema di Roma, pe care a absolvit-o în 1987. Mediumetrajul său de diplomă, "Storia di miracoli", a fost prezentat la Festivalul de la Veneţia în acelaşi an. Şi-a făcut debutul în lungmetraj cu "Unde la soare e frig", intrat în selecţia oficială la San Sebastian, în 1990. Cinci ani mai târziu, "Thalassa, Thalassa - Acolo unde ochii dor" a obţinut cinci premii internaţionale, inclusiv trofeul Tigrul de Aur la Festivalul de la Rotterdam. Bogdan Dreyer a mai regizat "The Last Station" (1998) şi "Camera ascunsă"(2004), cu Rutger Hauer în rolul principal.

Family Film este o casă de producţie independentă care oferă servicii de producţie şi postproducţie. În cei peste zece ani de existenţă, a realizat sute reclame pentru piaţa internă şi externă, seriale şi show-uri TV, documentare, scurtmetraje şi lungmetraje ("Caii sunt verzi pe pereţi", de Dan Chişu).

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici