Matei Vişniec a vorbit despre implicarea socială a artiştilor, la Teheran

Lectura a avut loc la Forumul Artiştilor Iranieni, unde dramaturgul şi traducătorul cărţilor sale, Tinush Nazmju, au citit piesa "Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia" (Cartea Românească, 1998).

"Scrisul este o manieră de a înţelege; prin scris, oamenii ajung să cunoască istoria, alţi oameni, dragostea şi societatea, iar artiştii trebuie să îi încurajeze pe ceilalţi oameni să nu îşi uite identitatea şi istoria", a adăugat Matei Vişniec.

"Sunt foarte fericit că am ajuns în Iran, dar sunt şi mai fericit că piesele mele au ajuns aici înaintea mea", a menţionat acesta. Matei Vişniec se află în Iran pentru a participa la cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru din Fajr, care are loc între 21 şi 30 ianuarie.

"Am părăsit România în 1987, pentru că majoritatea pieselor mele erau interzise acolo, aşa că am emigrat în Franţa. Acolo am scris aproape 30 de piese în franceză, care au fost traduse în diferite limbi", a spus Vişniec.

"Aveam 30 de ani când am învăţat limba franceză, care m-a făcut să descopăr o lume cu totul nouă. Deşi rădăcinile mele sunt în România, noua limbă m-a făcut să văd lucrurile în cu totul altă manieră", a mărturisit acesta.

Vişniec, care a fost reporter pentru Radio France International timp de 16 ani, a spus că această meserie l-a făcut să se confrunte cu dezastre, pe care le-a descris, apoi, în piesele sale. Dramaturgul a vorbit apoi despre piesa lui, "Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia", tradusă în persană de Tinush Nazmju.

"Eram reporter la radio la începutul anilor '90, în timpul războiului din Bosnia, şi am simţit nevoia să descriu toate nenorocirile într-o piesă, aşa că am scris despre asta", a menţionat acesta. În piesa lui Vişniec, poveştile sunt spuse de femei bosniace, deoarece dramaturgul apreciază că femeile suferă şi sunt torturate mai mult decât restul populaţiei în timpul unui război.

"Mereu m-am opus cenzurii şi am încercat să scriu lipsit de constrângeri. Mă opun oricărui tip de cenzură în ceea ce priveşte operele literare, deoarece constrângerile de orice fel duc la autocenzură, atitudine pe care am avut-o după ce mi-am părăsit ţara", a mărturisit acesta.

"Mi-am promis mie însumi să scriu bine, dar nu despre dramele mele. Pentru mine este important ca cititorul meu să se confrunte cu anumite întrebări în timp ce îmi citeşte lucrările şi să afle răspunsuri la anumite întrebări", a mai spus Vişniec.

Câteva dintre lucrările sale, printre care se numără "Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia", "Caii la fereastră" şi "Istoria urşilor panda", au fost traduse în persană de Tinush Nazmju.