O carte pe zi: „Balul nebunelor” de Victoria Mas

Există în centrul Parisului o clădire veche celebră, Salpêtrière, în timpul lui Ludovic al XIV-lea era fabrică de praf de puşcă, apoi a ajuns închisoare pentru femei, mai ales prostituate, apoi ospiciu tot pentru femei, transformat în veacul al XIX-lea în spital-ospiciu.

La acest ospiciu a lucrat, între alţii, Jean-Martin Charcot (1825-1893) neurolog celebru, profesor de anatomie patologică şi academician, descoperitorul sclerozei laterale amiotrofice, o boală neurodegenerativă, dar şi a altor maladii. Lucrările sale asupra hipnozei şi isteriei i-au inspirat pe Pierre Janet şi Sigmund Freud. Din 1866, Charcot a dat „lecţii” la Salpêtrière, în fiecare vineri, iar marţea ţinea cursuri cu studenţii la care era invitat, din 1879, şi publicul.

În acest loc îşi plasează Victoria Mas acţiunea romanului pe care îl semnalăm astăzi şi în care, între multe personaje, apare chiar şi doctorul Charcot. Restul e ficţiune.

Victoria Mas s-a născut în 1987 (e fiica interpretei franceze Jeanne Mas), a lucrat în industria filmului ca asistentă de producţie, secretară şi fotografă de platou, a studiat cinematografia şi literatura anglo-americană în Statele Unite, unde a şi locuit timp de opt ani, după care a revenit în Franţa şi a obţinut un master în literatură, la Sorbona. „Balul nebunelor” este prima sa carte de literatură, apărută anul trecut (e de lăudat isprava traducătorilor români, care au scos tălmăcirea pe piaţa noastră în câteva luni).

Romanul a câştigat, anul trecut, Premiul Renaudot des lycéens 2019 şi Premiul Stanislas şi va fi ecranizat de studiourile Légende Films, în regia actriţei şi producătoarei franceze Mélanie Laurent, care va semna şi adaptarea pentru marele ecran.

Scriu editorii români: „În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Mi-Carême, are loc foarte bizarul bal al nebunelor. Toată lumea bună a Parisului se întovărăşeşte pentru o seară, în acorduri de polca şi vals, cu femei deghizate în colombine, ţigănci, zuavi şi muschetari. Împărţit în două săli – de-o parte idioatele şi epilepticele; de cealaltă, istericele, nebunele şi maniacele –, balul este, în realitate, unul dintre ultimele experimente ale doctorului Charcot, dornic să le transforme pe bolnavele de la spitalul Salpêtrière în femei ca oricare altele. Printre ele, Eugénie, Louise şi Geneviève, al căror parcurs aventuros este reconstituit de Victoria Mas în romanul său, care scoate la lumină condiţia femeii în secolul al XIX-lea.”
Victoria Mas insistă asupra ideii că nu toate pacientele ospiciului aveau tulbărir mentale sau de comportament, unele fuseseră pur şi trimise acolo de bărbaţi (taţi sau soţi) care nu puteau accepta emanciparea femeii.

„Un roman scris într-un stil extrem de sobru, în care se întâlnesc spiritismul, sadismul şi sexualitatea. Poveştii <<istericelor>> închise la Salpêtrière la finele secolului al XIX-lea, Balul nebunelor îi adaugă portretul unei femei care vorbeşte cu morţii, un <<sport>> foarte în vogă în acea epocă.” (Libération)

„Acest bal grotesc, unde în mod evident indecenţa nu este a nebuniei, ci a burghezilor veniţi să flirteze cu nebunele şi să rătăcească prin azilul lor carceral, este punctul central al romanului istoric scris de Victoria Mas. Cu un stil limpede, elegant, tânăra romanciera stigmatizează machismul triumfător şi face auzit tulburătorul glas al celor care au fost reduse la tăcere, înăbuşite, hipnotizate.”(L’Observateur)