O carte pe zi: „Bărbatul sentimental”, de Javier Marías

„Javier Marías este de departe cel mai bun scriitor spaniol contemporan”. Vorbele acestea au fost spus de un mare scriitor contemporan, tot de limbă spaniolă, dar chilian, Roberto Bolańo. Dar şi alţii au avut păreri similare, de pildă J.M Coetzee: „ Javier Marías este, în opinia mea, unul dintre cei mai buni scriitori contemporani”.

Javier Marías Franco, născut în 1951, este fiul filosofului Julián Marías Aguilera. Şi-a petrecut o parte din copilărie în Statele Unite ale Americii împreună cu familia refugiată, a studiat filosofia şi literele la Universitatea Complutense Madrid, la 17 ani a fugit la Paris, unde a început să scrie. A scris romane şi a tradus, a obţinut numeroase premii.

Anul trecut, Editura Litera a publicat trei dintre romanele sale. Vom încerca să le prezentăm pe toate trei, în zile diferite, cât mai apropiate.

Romanul, apărut în 1986, este o poveste de dragoste între un tânăr tenor, la începutul carierei sale, înainte să devină un star, şi o femeie căsătorită cu un bancher din Bruxelles, pe care îi întâlneşte într-o călătorie cu trenul de la Milano la Veneţia. Povestea este spusă de cântăreţul de operă, care îşi duce viaţa prin hoteluri în turneele sale, la fel ca şi perechea căsătorită.

Romanul are drept motto un citat din Wlliam Hazlitt (întemeietorul ciriticii dramatice britanice şi precurso al romantismului, la începutul secolului al XIX-lea): „I think myself into love, and I dream myself out of it” – ceea ce sugerează tonul adânc al confesiunii care urmează, o poveste de dragoste în care după chiar spusele autorului, „dragostea nu este nici văzută, nici expereimentată, ci doar anunţară şi amintită”. Şi întrebarea esenţială devine: poate fi iubirea reamintită pe de-antregul, atunci când nu mai există? Foarte trivial spus: bancherul şi-a cumpărat o soţie, aşteaptă de cincisprezece ani ca ea să-l iubească, ceea ce nu se întâmplă, îi îndepărtează cu brutalitate pe toţi posibilii amanţi (adică cei care arată „un interese excesiv şi necuviincios”), face la fel şi cu cântăreţul, dar femeia tot îl părăseşte, ca să se arunce în braţele tânărului. Bancherul se sinucide, dar între cei doi noi aparent iubiţi nu va fi iubire şi femeia îl va părăsi, după o perioadă de plictiseală şi mers în turnee.

Scriu editorii: „Au trecut patru ani de când, în trenul care îl ducea de la Paris la Madrid unde urma să cânte în rolul lui Cassio din Otello, un tânăr tenor, personajul narator al romanului, i-a întâlnit pentru prima dată pe bancherul Manur, pe soţia lui, Natalia, şi pe secretarul însoţitor Dato. În acel moment, nici nu-şi dă seama dacă cei trei călătoresc împreună, dacă au vreo legătură. Ulterior, în hotelul de lux în care stă, îi reîntâlneşte şi află despre ciudatul aranjament dintre ei. În zilele care urmează, tânărul tenor se ataşează de grupul insolit într-o manieră care va distruge echilibrul tuturor. Împărţindu-se între repetiţiile pentru premiera cu Otello şi întâlnirile în trei cu Natalia şi Dato, în scurt timp ajunge să le contopească şi să devină parte dintr-un triunghi inseparabil. Peste patru ani, un vis neobişnuit de clar şi coerent prilejuieşte rememorarea celor ce au urmat.

În acest roman de mici dimensiuni, Javier Marías reuşeşte, prin obişnuitele sale analize şi consideraţii, dar şi prin relatarea unor episoade anecdotice, să atingă o vastă problematică umană, de la singurătate şi dezrădăcinare la orgoliu şi obsesia controlului, de la ascensiune şi triumf artistic la decădere şi paranoia, de la iubire şi gelozie la uitare şi indiferenţă”.

Un roman uimitor, scris cu măiestrie, tradus aidoma.

Javier Marías – Bărbatul sentimental. Traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. 188 pag.