O carte pe zi: „Lumea din fereastră”, de Liviu Cangeopol

„Dacă ar fi să mă ghidez după reţeta lui Michelangelo, care îndepărta dintr-o bucată de marmură inutilul, păstrând silueta, câte cuvinte ar trebui să elimin pentru aceşti 50 de ani de concentrare lirică? Problema este pusă în mod eronat, deoarece marele creator avea la dispoziţie, înainte de-a se apuca de lucru, întreaga bucată din care urma să elimine. Memoria este o armă eficientă, dar nu poate opera în avans. Să faci o selecţie asupra celor neformulate! Abia pe patul de moarte vei avea piesa de la care vei începe. Mai mult ca sigur, lucrarea la care ai lucrat atât va fi întregită în clipa în care vei fi închis ochii pentru totdeauna şi e posibil să cuprindă cuvinte şi imagini pe care nu le-ai folosit niciodată. În linii mărunte, din bolovanul reprezentând opul la care lucram, am şlefuit şi am eliminat inutilul negativ până am ajuns la dimensiunea unei pietre de râu. Pierdută prin milioane asemenea. Chipul niciodată expus privirii, inima, o părere fermecată”.

E un citat din cea mai recentă carte semnată de Liviu Cangeopol cu care editura o promovează pe site-ul ei. Puteau fi alese multe altele din această nouă carte masivă, amestec de eseu, memorii, gânduri despre existenţă şi tot ce ne înconjoară. Fireşte şi despre sine autorului însuşi şi chiar despre cartea pe care o semnalăm acum.

De pildă: „Dintr-o carte de 600 de pagini te poţi mulţumi cu satisfacţia lecturii primei pagini şi a ultimelor patru. Este cazul”.

Dar semnatarul acestei semnalări vă îndeamnă să nu urmaţi acest sfat, ci să citiţi întregul tom, chiar dacă vă va lua mult timp, chiar dacă vă veţi împotmoli la un moment dat sau veţi gândi că aţi mai citit anumite reflecţii şi paragrafe chiar în cărţile acestui autor, chiar dacă vă veţi opri pe gânduri nefiind uneori de acord cu sentinţele sale ori, dimpotrivă, dându-vă seama cât de des veţi fi gândit/crezut aidoma, chiar dacă veţi avea uneori nedumeriri mari. Pentru că aproape totul merită!

E o carte alcătuită din mulţime de fragmente adunate laolaltă, aparent fără vreo legătură, uneori lirice, alteori dialoguri, despărţite de semne grafice care, recunosc nu ştiu ce înseamnă. Care se referă uneori chiar la cărţile înseşi, ca de pildă:

„Cărţile lumii, cel puţin cele care ţin de literatură, nu sunt decât maldăre de înfrumuseţate minciuni, utile doar în perpetuarea iluziei generale şi a haosului din care ne hrănim”.

În sfârşit, nu poţi să nu remarci la acest scriitor bucuria de a scrie, oricare ar fi subiectul.

Liviu Cangeopol – Lumea din fereastră. Editura Integral, seria de autor Liviu Cangeopol. 597 pg.