O carte pe zi: "Zilele noastre mărunte", de Cezar Amariei

Încă un gălăţean intră în literatură cu o carte interesantă (în urmă cu câteva luni au ieşit pe piaţă debuturile în roman a patru scriitori gălăţeni Octavian Miclescu, Tudor Neacşu, Adi-George Secară şi Andrei Velea – cărţi apărute la editura timişoreană Brumar). Născut în 1973, Cezar Amariei este jurnalist, a publicat în Adevărul, Ziarul Financiar, a colaborat cu Agenţia de Presă Mediafax şi ProTV. A debutat la 16 ani cu două schiţe satirice în Moftul gălăţean şi cu o povestire umoristică în revista Papagalul. A revenit la ficţiune abia în 2018, cînd a urmat un curs de scriere creativă cu Marin Mălaicu-Hondrari. Este membru al cenaclului gălăţean "Noduri şi semne". Într-un "autointerviu" recent spunea: "Scriu despre ce învăţ, mergând pe imaginaţie. Cred foarte mult în documentare, indiferent că e vorba de un subiect medieval, din perioada comunistă sau din prezent. Trebuie să înţelegi în primul rând tu despre ce scrii şi să ai răspunsurile, dacă vrei să-i faci şi pe alţii să te urmeze în poveste." Şi "o poveste în plus nu strică niciodată".

Romanul lui este o asemenea poveste "în plus". Un englez soseşte în Moldova, la sfârşitul secolului al XVII-lea, cu gândul să deschidă o tipografie. În cheamă John Newcomb, românizat Ion Nucă. Debarcă la Galaţi. Toţi încep să-i pună beţe în roate, e escrocat, ajunge să piardă tot ce avea, e închis, călătoreşte în toată Moldova, trece prin fel şi fel de peripeţii. Un amestec de clişee (inevitabile), de realism şi fantastic. Ion Nucă e părăsit de autor pentru o seamă de poveşti locale amuzante. Iar în zilele noastre unui ziarist I se cere să faă o monografiei a locurilor şi ăn documentarea sa dă peste poveşti în care apare englezul Ion Nucă.

Autorul însuşi e persiflat în text şi numit de profesorul său "cel mai slab student al meu".

"Dacă mă gândesc, îl cunosc bine pe Cezar Amariei. Mă rog, până să citesc această carte nu-mi mai aminteam nimic despre el, dar a venit o colegă de facultate şi mi-a spus, uite, dragă, ce talmeş-balmeş, ce compilaţie a făcut fostul tău student. Ce student? zic, Amariei, spune, a scris o carte despre Moldova secolului al XVII-lea, a venit fiică-mea să mă întrebe ce aveau moldo¬venii cu evreii şi dacă e adevărat că mergeau să răpească tătari.

Sincer, nu aveam timp şi chef să mă uit peste asemenea bazaconii şi nici nu am făcut-o, doar că peste câteva zile m-am trezit cu un mail de la colega mea, că dacă ştiu unde găseşte leacuri medievale împotriva ciumei, că vrea fiică-sa să citească. Şi cât supravieţuieşte un om în care s-a tras cu săgeata."

Mai apar în roman şi alte personaje gălăţene reale, de pildă Adi Secară, în mod cert scriitorul din grupul celor patru care, făcând parte dintr-un cenaclu, asemenea lui Cezar Amariei, au debutat cu romane, concomitent, la Editura Brumar.

Dintre cei care au scris deja până acum despre carte, sunt unii care susţin că saltul peste secole în România prezentă ar fi putut lipsi, în avantajul cărţii. Inclin să cred că dimpotrivă, îi conferă ceva original, romane striuct istorice s-au mai scris cu carul.

Oricum, un debut remarcabil.

Cezar Amariei - "Zilele noastre mărunte". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 204 pag.