Romancierul francez Guillaume Musso în 7 detalii mai puţin cunoscute

Guillaume Musso împlineşte 45 de ani în iunie, are 16 romane scrise deja şi a vândut aproape 40 de milioane de volume din 2004 încoace. Este unul dintre cei mai de succes scriitori francezi contemporani. La finalul fiecărui roman, Guillaume Musso obişnuieşte să mulţumească publicului său – fără el, nu ar fi existat. Cel mai recent thriller semnat de Musso, ”Fata şi noaptea”, este deja şi în librăriile de la noi, publicat de Editura Trei.

Iată 7 lucruri mai puţin cunoscute despre Guillaume Musso, scriitorul cu o inepuizabilă rezervă de poveşti apreciate de oameni din toată lumea.

Guillaume Musso a mărturisit adesea în interviurile sale că din dragostea pentru lectură s-a născut dorinţa de a scrie. S-a întâmplat când Musso era în clasa a X-a, iar profesorul de franceză a organizat un concurs de povestiri. „Am scris o povestioară romantică, plină până la refuz de elemente supranaturale. Ceva între Stephen King şi The Wanderer. Şi am câştigat! Am fost atât de surprins că poveştile mele interesează şi alţi oameni încât am fost încurajat să scriu în continuare”, spune Musso.

În adolescenţă, scriitorul francez era îndrăgostit de Statele Unite. A plecat acolo într-o vacanţă, dar a rămas luni de zile. A locuit la New York, unde şi-a câştigat existenţa vânzând îngheţată. Banii îi asigurau un venit modest, deşi lucra uneori până la 80 de ore pe săptămână. Peste ani, Musso a mărturisit că n-a învăţat mare lucru din experienţa americană, însă a revenit în Franţa cu o mulţime de idei de romane.

Musso mărturiseşte că are mai mult cărţi preferate decât autori. Între acestea se află clasicele „Insuportabila uşurătate a fiinţei” de Milan Kundera şi „Husarul de pe acoperiş” de Jean Giono. Cât despre romane ale autorilor moderni, scriitorul francez spune că între preferatele sale se numără: „Cititorul” de Bernard Schlink, „Mystic River” de Dennis Lehane, „Pata umană” de Philip Roth, „O mână de oase” de Stephen King, „Ispăşire” de Ian McEwan sau „Fata dispărută” de Gillian Flynn. Poeţii preferaţi de Musso sunt Louis Aragon şi Apollinaire. Între scriitorii francezi, Musso îl apreciază pe Tonino Benacquista pentru „universalitatea personajelor sale” şi pe Jean-Christophe Grangé, „pentru emoţia transmisă în fiecare pagină a sa”.

Cititorii au observat în multe dintre romanele lui Musso o dimensiune supranaturală a poveştii. „Paranormalul este o unealtă dramatică pe care o folosesc uneori ca parabolă pentru a evoca lucruri de care sunt preocupat – sentimente, sensul vieţii, teama sau dispariţia cuiva drag. Toate aceste gânduri mi-au venit după vârsta de 24 de ani, când am avut un accident grav de maşină. N-am fost rănit cine ştie ce, dar maşina a fost total distrusă. Înainte de asta nu m-am gândit niciodată serios la moarte. Însă atunci am realizat că moartea poate veni pe nepregătite, în orice moment. Am vrut să scriu despre experienţa aceasta, dar mi s-a părut morbid. Oamenii sunt reticenţi să citească despre moarte, dar foarte fericiţi să descopere o poveste plină de mister, magie şi elemente supranaturale.

Cum se explică succesul romanelor lui Guillaume Musso? Cel mai bine vândut scriitor francez contemporan lămureşte situaţia: „Suspansul e crucial pentru mine şi muncesc din greu să inovez constant. Vreau ca poveştile mele să fie originale, ca fiecare pagină să strige să fie întoarsă. Vreau ca la finalul fiecărui capitol cititorul să-şi dorească să-l citească pe următorul. Şi, de asemenea, îmi doresc ca cititorii să simtă pe pielea lor experienţele personajelor”.

Iubirea este prezentă în toate romanele lui Musso. „Ca să fiu sincer, nu pot să concep să scriu un roman fără o poveste de dragoste în el. Dragostea e unul dintre cele mai interesante lucruri din viaţă, nu-i aşa? Până la urmă, dragostea sau lipsa ei determină cele mai multe acţiuni ale oamenilor”, spune autorul.

Guillaume Musso are un obicei care a contrariat multă lume. În loc să mulţumească celor dragi sau persoanelor care l-au ajutat într-un fel sau altul să publice cartea, el mulţumeşte de fiecare dată cititorilor. „Pentru că le datorez totul cititorilor mei. Au transformat poveştile mele în poveştile lor, le simt rezonând în propriile lor existenţe. Le datorez tot succesul meu!” spune scriitorul francez.