Scenograful Paul Bortnovschi a încetat din viaţă

Născut la 17 iulie 1922, Paul Bortnovschi a absolvit Facultatea de Arhitectură din Bucureşti în anul 1948. Încă din primii ani a participat la proiectarea a numeroase expoziţii de plastică, scenografie, arhitectură teatrală la: Moscova, Pekin, Budapesta, Praga, Viena, Salonic, Paris, Tokio, Buenos Aires, Havana, Edinburgh, etc. A colaborat cu personalităţi din domeniul creaţiei plastice şi arhitecturale, precum: Mac Constantinescu, Petre Grant, Paul Miracovici, Ştefan Constantinescu, Pompiliu Macovei, Valentin Iorga.

În 1951 şi-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, participând la producţiile primei etape de dezvoltare a industriei cinematografice româneşti în studiourile Tomis, Floreasca şi Buftea: „Nepoţii gornistului”, „Răsare soarele”, „Erupţia”, precum şi cu Lucian Pintilie la „Duminică la ora 6”şi „Reconstituirea”.

Din 1953 se implică în creaţii teatrale la Teatrul Municipal (devenit ulterior Teatrul L.S. Bulandra) şi la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, unde a şi fost numit din 1974 prim scenograf. A avut numeroase colaborări pe diferite scene cu importanţi regizori: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Mony Ghelerter, Crin Teodorescu, Dinu Cernescu şi Radu Penciulescu.

În total, a lucrat la aproape 100 de spectacole, cum ar fi "Poveste de iarnă" de W. Shakespeare, "Livada cu vişini" de A.P. Cehov, "Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw, "Vară şi fum" de Tennessee Williams, "Regele moare" de Eugen Ionesco, "Aşteptându-l pe Godot" de Samuel Becket, "Revizorul", "Căsătoria" de Gogol. De asemenea, a creat şi scenografia unor piese aparţinând unor dramaturgi români: Vasile Alecsandri, Alexandru Davilla, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Paul Everac, Iosif Naghiu.

În perioada 1961 – 1973 a avut o intensă activitate didactică, fiind profesor la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" unde a devenit şi şef de catedră din 1967. Promotor al înfiinţării învăţământului de design, după o susţinută acţiune de pregătire, a reuşit inaugurarea acestuia în anul universitar 1969 – 1970.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, membru al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al UNITER, din conducerea căreia a făcut parte.

A primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Scenografie (1975), a fost laureat al mai multor festivaluri de artă teatrală.

A primit Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitatea (2003), titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (2003).