Teatrul ca libertate, la Festivalul deţinuţilor "Exit! "

"Regalul" primei zile a festivalului a fost ultimul spectacol prezentat, "Haină de om", jucat de deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, aplaudat de spectatori în picioare. Piesa este scrisă de un fost deţinut, Cristian Bârsan, şi are ca teme întoarcerea în societate, respingerea, toleranţa sau mai degrabă absenţa acesteia.

În afara poveştii fostului deţinut care se întoarce acasă mereu în noapte, ca să-şi găsească copiii culcaţi, pentru a nu înfrunta ruşinea din ochii lor, şi a cărui bun prieten este un câine pe nume Dumnezeu, hrănit cu biscuiţi de la economat şi resturi de colivă, spectacolul a surprins prin elementele de modernism, prin proiecţiile vizuale în care laitmotivul crimei şi porunca "Să nu ucizi" erau acompaniate de muzica lui Bjork.

Piesa este marcată de ideea sinuciderii, spune unul dintre coautori despre povestea celui care a ucis.

Reprezentaţia a fost rezultatul unei colaborări de grup, cu repetiţii între şase şi doisprezece ore pe zi în ultima lună, au povestit actorii.

În "Haina de om", un personaj închis pentru crimă îşi doreşte să crească un porc, aceasta fiind "terapie ocupaţională". Fericirea, definită de unul dintre personaje, "înseamnă pentru unii a nu suferi, deci un debut pentru o formă generală de perversiune".

Actorii au vrut să joace în spectacol pentru că acesta a fost o oportunitate de a se exprima, "o formă de exteriorizare", dar şi un mod de a lupta cu prejudecăţile.

"Vrem să arătăm că suntem oameni", spune unul dintre ei. Ionuţ Avram, fost deţinut, s-a întors alături de colegi pentru a juca în acest spectacol. "De ce?", a întrebat el, continuând, cu un zâmbet larg, pe măsura întrebărilor prea evidente: "Am vrut să continuu pentru ei".

În culisele Teatrului Nottara, paznicii de la penitenciare aşteaptă ca actorii să se schimbe de costume. Un spectacol s-a încheiat şi încep dezbaterile la vestiare.

"Trebuia să-şi scoţi aripile la sfârşit", îi aminteşte îndrumătoarea proiectului unuia dintre actorii din spectacolul "Caietul Albastru", îmbrăcat încă în hainele personajului. "Silo", cum se recomandă, are o cicatrice adâncă ce-i străbate obrazul stâng şi o pereche de aripi mici, cu fulgi din hârtie creponată. N-a apucat să şi le dea jos, pentru că spectatorii au început să aplaude. Nu i s-a părut ceva neobişnuit să fie pe scenă: "Sunt un pic obişnuit cu asta. Sunt cel mai vechi în trupa «Medio Monte Circus» a Penitenciarului Baia Mare", a spus acesta. Textul, adaptat după Daniil Harms, nu prea i-a plăcut, pentru că nu l-a înţeles. "Am fost informaţi despre el. Hans scrie despre absurdităţi", explică el. Îi place să joace în spectacole de teatru pentru că "e o oază de libertate" şi ştie că astfel "are ieşiri în afară". Actorul lui preferat este Amza Pellea, pentru că ştia să joace orice, "ştia să plângă, să râdă...".

"Studentu'", un alt actor participant la festival, este încă uimit că publicul a savurat spectacolul. O singură dată a mai jucat în faţa unui public aşa de numeros, la Casa de Cultură din Baia Mare. Textul adaptat după Daniil Harms i s-a părut plin de umor negru şi destul de greu de digerat, dar i-a plăcut. A aplicat la programul teatral pentru a se reabilita. "Sunt a doua oară închis. Prima dată pentru tentativă de omor. Prima dată am luat în derâdere programul", spune el. Îi place să joace pentru că îi plac emoţiile: "Când sunt pe scenă simt o emoţie mai mare decât cea dată de haşiş sau heroină".

"Papa", îngerul narator cel mai în vârstă din spectacolul "Caietul albastru", este emoţionat, nu s-a aşteptat să fie atât de multă lume în sală. În tinereţe, "înainte de penitenciar", a jucat la un teatru de amatori, punând în scenă basme pentru copii. Îi place teatrul: "Te mai destinzi, mai uiţi de unele, de altele...".

"Trece mai uşor timpul dacă ai un proiect. Te descarci de stările negative pe care le acumulezi şi înveţi şi ceva nou", spune Andrei, un alt actor-deţinut. A fost închis pentru furt, pentru trei ani şi zece luni. "Suntem mai bine văzuţi la Comisia de Eliberare Condiţionată. Dar nu pentru asta facem, pentru a fi recompensaţi. Ne place. Ca tot ce-i frumos", spune acesta.

În spectacolul "Otrăvit de culorile vieţii mele", prezentat tot miercuri seară, tabloul inspirat de dramaturgia lui Cehov a fost combinat cu întâmplări din viaţa reală a deţinuţilor. Majoritatea poveştilor au fost despre oamenii care s-au stins, mai ales părinţi, şi cărora nu le-au fost alături. Au fost spuse de purtătorii unor braţe tatuate, cu mâinile la spate, ca în faţa plutonului de execuţie.

Prima zi a festivalului "Exit!" a debutat cu spectacolul "Poveste de neuitat", cu copiii de la Centrul de reeducare Târgul Ocna, o poveste în care tinerii actori şi-au jucat propriile roluri, de copii care nu înţeleg deciziile şi reacţiile adulţilor din viaţa lor, care îşi pun greu amprenta asupra destinelor lor. Şapte tineri de la centrul de reeducare au repetat şi au jucat pe scenă alături de alţi şapte de la şcolile normale.

"Îi ajută să se simtă acceptaţi. Proiectul are un scop de reeducare şi de adaptare la norme", spune Johana Popescu, reprezentanta Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

La festival s-au înscris 16 penitenciare, cu 110 deţinuţi, care au prezentat spectacolele pregătite în comunităţile locale, sub îndrumarea unor regizori profesionişti. Un juriu format din specialişti a selectat nouă trupe, respectiv 70 de deţinuţi, care joacă în cadrul Festivalului "Exit!", la Teatrul Nottara din Capitală.

La finanţarea proiectului "Exit!" au contribuit Comisia Europeană, prin Programul Tineret în Acţiune, Fundatia Iosiaxenin Edra Plaiari - Grecia şi United Nations Development Programme - România.

Joi, programul va include spectacolele "Colonelul şi păsările", "Infirmeria veselă", "Casa Bernardei Alba", "Striptease" şi "Camera 129".

Intrarea este liberă, iar accesul spectatorilor se va face în limita locurilor disponibile.

Material de Iulia Teliban, iulia.teliban@mediafax.ro.