Thomas Ciulei INTERZICE difuzarea publică în România a filmelor sale şi ale lui Liviu Ciulei

Regizorul şi producătorul Thomas Ciulei a decis luni ca, din 19 octombrie, să nu mai acorde dreptul de difuzare publică în România a filmelor sale şi ale tatălui său, Liviu Ciulei, din cauza "atitudinii destructive a Centrului Naţional al Cinematografiei", a declarat acesta pentru MEDIAFAX.

9227 afișări
Imaginea articolului Thomas Ciulei INTERZICE difuzarea publică în România a filmelor sale şi ale lui Liviu Ciulei

Thomas Ciulei INTERZICE difuzarea publică în România a filmelor sale şi ale lui Liviu Ciulei (Imagine: Dragos Savu/Mediafax foto)

"Am trimis comunicatul, în principal, către media. Centrul Naţional al Cinematografiei încă nu a primit. Vreau să afle de la presă, însă vor fi înştiinţaţi cândva şi ei", a declarat Thomas Ciulei pentru MEDIAFAX.

"Sunt moştenitor unic al drepturilor de autor pentru filmele lui Liviu Ciulei şi autor pentru ale mele, astfel, am tot dreptul. Este decizia mea şi, până acum, nu au fost încălcări decât în ceea ce priveşte site-urile pe care au fost link-uri", a mai spus acesta.

Excepţie de la această "măsură extremă", cum o numeşte, vor face proiecţiile în instituţiile de învăţământ.

"Am fost nevoit să ajung la această măsură extremă în urma atitudinii destructive ale Centrului Naţional al Cinematografiei legate de restaurarea filmelor lui Liviu Ciulei şi a tratamentului discriminatoriu şi destructiv legat de producţiile mele", a notat Thomas Ciulei în comunicatul transmis.

Acesta explică faptul că, în 2008, Liviu Ciulei a declarat că, în cazul unei restaurări a filmului "Pădurea Spânzuraţilor", îşi dorea ca aceasta să fie făcută "la cele mai înalte exigenţe". Şansa s-a ivit în acelaşi an, când Fundaţia World Cinema Foundation, înfiinţată de Martin Scorsese, a dorit să ofere un proiect de restaurare a filmului "Pădurea Spânzuraţilor", în valoare de peste 200.000 de euro.

Dezinteresul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) pentru găsirea soluţiilor de a susţine această lăudabilă iniţiativă pe plan intern a dus la retragerea ofertei făcute de World Cinema Foundation, pierzându-se astfel o şansă uriaşă de a resuscita un film al cărui suport original, pelicula, începe să-şi atingă durata maximă de viaţă.

O soartă identică l-a avut şi filmul "Valurile Dunării", mai spune Thomas Ciulei, a cărui restaurare finanţată de Groupama Group, în 2010, s-a lovit de aceeaşi indiferenţă din partea CNC. Prin acest comportament, Centrul Naţional al Cinematografiei încalcă grav obiectivele formulate în art. 2F din legea cinematografiei - "protejarea, dezvoltarea, şi punerea în valoare a patrimoniului cinematografiei naţionale".

Referitor la propria creaţie, Thomas Ciulei spune: "În perioada 2010-2013, am produs două filme de lung metraj, «Matei Copil Miner», de Alexandra Gulea, şi "2+2", în regia mea. O parte din finanţarea acestor filme era asigurată de Televiziunea Română, care, în urma dificultăţilor financiare, nu şi-a onorat la timp obligaţiile asumate prin contract, lucru care a dus la depăşirea perioadei contractuale de predare a filmelor la CNC de către firma producătoare Europolis Film".

Acesta adaugă că "Societatea Română de Televiziune are obligaţia de a finanţa pelicule româneşti, conform legii Cinematografiei. În loc ca CNC să acorde cazului circumstanţe atenuante, cum a procedat cu multe alte producţii (fiind vorba despre un producător care a întâmpinat dificultăţi în execuţia financiară a unui film, fără vina acestuia, şi care a făcut tot posibilul să ducă filmul la bun sfârşit), a luat în schimb decizia de a mă da ca producător în judecată pentru restituirea sumelor de credit în valoare de 2.045.880 de lei, plus penalizări, şi totodată de a bloca plata ultimelor tranşe de finanţare în valoare de 227.320 de lei".

În finalul comunicatului, Ciulei cataloghează atitudinea Centrului Naţional al Cinematografiei ca fiind "discriminatorie, destructivă şi în contradicţie cu obiectivele formulate în legea Cinematografiei: «dezvoltarea industriei filmului din România», şi «încurajarea iniţiativei private în domeniile creaţiei, finanţării şi producţiei (...) filmelor româneşti sau celor realizate cu participare românească» (Art. 2 a, b.)".

De asemenea, acesta cere scuze tuturor celor care doresc şi nu vor avea posibilitatea să vadă aceste filme în viitor.

Până la momentul difuzării acestei ştiri, niciunul dintre reprezentanţii Centrului Naţional al Cinematografiei nu a putut fi contactat.

Liviu Ciulei (născut pe 7 iulie 1923, la Bucureşti, şi decedat 24 octombrie 2011, la München) a studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în "Visul unei nopţi de vară" la Teatrul Odeon din Capitală. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash. Liviu Ciulei, descris de Newsweek drept "una dintre cele mai îndrăzneţe şi provocatoare figuri ale scenei internaţionale", a fost numit, de altfel, director onorific al Teatrului Bulandra, în semn de apreciere pentru creaţia sa artistică.

Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase.

Filmografia sa include, alături de unul dintre titlurile care au marcat istoria cinematografiei româneşti, "Pădurea Spânzuraţilor", şi "Valurile Dunării" (1959) şi "Erupţia" - debutul său în regia de film, din 1957.

Despre scena finală a filmului "Pădurea spânzuraţilor", Liviu Ciulei spunea, cu câteva luni înainte de a muri, că este cea mai bună pe care a filmat-o vreodată. "Pădurea Spânzuraţilor" a primit, în anul 1965, premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.

"Valurile Dunării", cel de-al doilea film semnat de Liviu Ciulei, a fost recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary, în 1960.

Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei se mai numără premiul UNITER, în 1996, premiul de Excelenţă UNITER, 2001, premiul de excelenţă în cinematografia română, 2002.

Experienţei de regizor, actor, scenograf şi scenarist i s-a adăugat cea de director artistic, Liviu Ciulei ocupând această poziţie, timp de zece ani, pentru Teatrul "Bulandra" din Bucureşti, dar şi pentru Teatrul "Tyrone Guthrie" din Minneapolis.

De asemenea, Liviu Ciulei, tatăl regizorului de film Thomas Ciulei, a fost profesor de teatru la două universităţi prestigioase, Columbia University şi New York University, dar şi membru de onoare al Ordinului Arhitecţilor.

Thomas Ciulei, în vârstă de 50 de ani, a urmat studii de cinematografie la Munchen şi New York. A regizat şi produs filme, punând un mare accent pe documentare. În comunicatul remis luni MEDIAFAX, regizorul mai spune că ştie că în România sunt puţine condiţii pentru a face film documentar, deoarece televiziunile şi cinematografele nu sunt interesate de aceste producţii, dar nu a renunţat niciodată la acest gen brut şi onest de film. În schimbul fidelităţii regizorului, documentarele i-au adus multe premii internaţionale. Printre cele mai importante filme ale sale se numără "Graţian" (1995), "Nebunia capetelor" (1997), "Asta e" (2001) şi "Podul de flori" (2008).

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici