Ai datorii? Ar trebui să ştii asta! De ce e preferabilă concilierea cu banca faţă de darea în plată şi falimentul personal

Contractele dintre consumatori şi bănci ar trebui să fie simplificate, iar acest lucru poate veni odată cu dezvoltarea digitalizării în banking. Cadrul legislativ românesc obligă părţile să încheie contracte voluminoase, cu clauze tehnice greu de înţeles. Mulţi consumatori citesc contractele abia după ce întâmpină probleme în plata ratelor, iar alţii aleg varianta costisitoare a instanţelor (pentru „darea în plată” sau „falimentul personal”), deşi rezolvarea amiabilă în cadrul Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB) este gratuită pentru consumatori şi durează, în medie, mai puţin de o lună.

„În unele state, contractele dintre consumatori şi bănci sunt redactate foarte simplu şi uşor de înţeles datorită legislaţiei care spune că dacă un articol este prevăzut de lege, el nu mai trebuie să fie preluat şi în contract. În România asistăm la o tendinţă opusă: tot ceea ce prevede legea, trebuie să fie preluat în clauze contractuale, pentru că plecăm de la prezumţia că omul de rând nu cunoaşte legea. Astfel, contractele pe care le avem cu clienţii noştri devin mult prea voluminoase şi pot complica şi mai mult situaţia consumatorilor care întâmpină probleme financiare. Cadrul legislativ trebuie să urmeze trendurile digitalizării şi să adopte conceptul de <<legal design>>, adică o simplificare a contractelor. Clientul, în momentul în care va avea informaţia structurată, mai clară şi mai simplă, o va înţelege mult mai bine”, spune Alexandru Berea, consilier juridic la BCR.

Acesta spune că darea în plată înseamnă să renunţi la un drept de proprietate, ca să scapi de creditul pentru achiziţia acelei proprietăţi.

„Practic, îţi laşi casa la care ai visat, ca să scapi de credit. Falimentul personal este o soluţie brutală din perspectiva imaginii. Trebuie să te duci în faţa instanţei şi să aduci argumente şi probe pentru motivul din cauza căruia ai ajuns în situaţia de faliment personal. De prea puţine ori explicaţia este una simplă, de tipul: nu mai am venituri! Trebuie să demonstrezi de ce nu mai ai venituri, ce s-a întâmplat? De ce n-ai făcut economii când aveai venituri? Care a fost grija ta faţă de familie ca să nu ajungi în această situaţie? Şi nu văd de ce ai face acest efort şi nu ai încerca întâi să chemi banca într-o procedură de conciliere, aici la CSALB. Mai ales că este gratuit pentru consumatori şi durează foarte puţin”, mai spune Berea.

În materie de conciliere câştigul obţinut este mai important decât cine are dreptate. Trebuie să se ajungă la un rezultat satisfăcător atât pentru bancă, cât şi pentru client. „Este situaţia de win-win. Sistemul judiciar este win-lose. Adică o parte câştigă, cealaltă pierde. Noi le spunem consumatorilor care întâmpină probleme: Haideţi, să găsim împreună o soluţie! Pentru a face asta trebuie mai întâi să evităm poziţiile extreme, apoi să înţelegem ce vrea clientul ca să-şi poată duce mai departe contractul, iar banca să poată obţine rambursarea împrumutului acordat”, mai spune Berea.

Berea spune că banca şi-a sfătuit de foarte multe ori clienţii să solicite instanţei un termen pentru soluţionarea amiabilă. Iar judecătorul are chiar obligaţia de a da părţilor posibilitatea să-şi stingă litigiul amiabil.

Alte cereri vin de la o categorie nouă de consumatori. Sunt acele persoane care, probabil, au învăţat lecţiile crizei financiare din 2009-2011, dar şi ale pandemiei, iar acum vin în întâmpinarea unor situaţii care au potenţialul de a se agrava. În cadrul negocierilor solicită, de exemplu, o restructurare a creditului pentru că anticipează o creştere a costurilor sau o scădere a veniturilor şi nu vor să ajungă în situaţia de a nu-şi mai putea plăti ratele. Cei care rezolvă problema înainte de a deveni una gravă sunt cei care nu ajung în instanţă, nu ajung să notifice băncii o situaţie de dezastru pe plan personal, ci sunt grijulii, atenţi şi cred că putem vorbi de un nou tipar de consumator. Sunt tot mai multe persoane responsabile, care se preocupă să înţeleagă mecanismul de creditare cu toate consecinţele lui.