Cu Ariane 6, Europa a făcut un pas mare spre independenţă în transportul spaţial. România este unul dintre participanţii la proiectul de 4 mld. euro, alături de economii mult mai bogate

Ariane 6 este rezultatul unui proiect la care au contribuit 13 ţări europene, iar România este una dintre ele, cu o contribuţie modestă, de 0,3%. Însă România este prezentă acolo unde alte ţări din regiune, cum sunt Ungaria şi Polo­nia, care se laudă cu construirea unei industrii spaţiale, nu sunt.

Contribuţia de 0,3% a României la proiec­tul celei mai moderne rachete spa­ţia­le euro­pene se referă la bani. O participare băneas­că mai mică, de 0,1%, a avut doar Irlanda. Ce­hia, cea mai matură eco­nomie est-eu­ro­pea­nă şi cealaltă ţară din regiune prezentă în proiectul Ariane 6, a contribuit cu 0,7%, potrivit ESA. Se poate observa cu uşu­rin­ţă că toate ţările partici­pan­te, de la Germania şi Fran­ţa la Elveţia şi Norvegia, sunt eco­nomii mai dezvoltare.

Austria nu este departe de România, cu 0,4%. Ariane 6 a fost proiectată pentru a trans­porta în spaţiu la o singură lansare mai mulţi sateliţi sau pentru a duce echipamente grele pe Lună sau mai departe. Racheta este răspunsul dat lent, cu o întârziere de patru ani şi 1 oră (zborul a fost amânat cu 1 oră în ziua lansării din cauza unei erori descoperite în dimineaţa aceleiaşi zile), de ESA exploziei din ultimii ani din transportul spaţial în ca­re compania americană Space X a miliar­da­rului Elon Musk devine forţa dominantă.

Şeful ESA a descris lansarea ca fiind o „o zi istorică“ pentru Europa, cu toate că misiunea nu a putut fi dusă până la capăt în întregime din cauza unei „anomalii“ la un sistem auxiliar de alimentare cu energie, câţiva microsateliţi ră­mâ­nând blocaţi în navă ca urmare. Reuşita, chiar dacă parţială, înseamnă că agenţia spaţi­ală a Europei a făcut un salt uriaş spre câştiga­rea independenţei în transportul de sateliţi pe orbită. Ariane 6 este urmaşa bătrânei Ariane 5, care a zburat timp de un sfert de secol şi a avut ultima misiune în urmă cu mai bine de un an. În tot acest timp, racheta europeană a efectuat 117 zboruri în spaţiu de pe spaţioportul Europei din Guiana Franceză.

După pensionarea bătrânei nave, ESA a trebui să depindă de rivali, mai ales de Space X, pentru a-şi plasa sateliţii deasupra Terrei. Ariane 6, deşi la prima lansare, este un proiect care îm­plineşte zece ani. A avut nevoie de doi ani doar pentru a primi toate aprobările şi finanţarea ne­cesare dezvoltării. La întârziere au contribuit şi doi ani de pandemie. Însă un deceniu pentru ma­tu­rizarea unui proiect spaţial înseamnă mai ni­mic, după cum explică Deutsche Welle. Trebuie găsite fonduri, fiecare componentă trebuie pro­iectată, testată şi apoi reproiectată, retestată.

Iar Ariane 6 este o rachetă care ar trebui să aducă ceva nou în industrie. Totul a pornit de la o propunere din partea industriei europene pentru schimbarea completă a modului în care rachetele sunt proiectate, dezvoltate, produse şi lansate. Faţă de Ariane 5, Ariane 6 poate avea o rată de lansare dublă la costuri mai mici. Până şi combustibilul este unul nou. Într-un final, Ariane 6 a crescut devenind un proiect de patru miliarde euro condus de ArianeGroup, un par­te­neriat al Airbus şi Safran. Airbus este o multi­naţională europeană, iar Safran este un grup industrial, de apărare şi aerospaţial din Franţa.

Cu această componentă şi cu spaţioportul din Guiana Franceză, Franţa este cel mai mare participant la proiect, cu o cotă de 55%. Germania este pe locul doi, cu o cotă de 21%.

Următorul pas pentru pentru ESA este să studieze lansarea de zilele trecute pentru a pune la punct un program comercial. Însă timpul presează pentru că din urmă vin o multitudine de concurenţi. Iar în faţă stă SpaceX, care aproape că a monopolizat piaţa. Atuul Ariane 6 ar fi că în una din variantele sale este o rachetă pentru încărcături foarte grele. Dar şi SpaceX este prezentă pe acest segment. Iar compania americană are şi alte avantaje.

Rachetele SpaceX, cum este Falcon 9, sunt într-o mare măsură reutilizabile şi sunt competitive la costuri. Nava spaţială europeană nu se mai poate întoarce pe Pământ. Prin urmare, SpaceX, cu un program comercial deja bine pus la punct, are oferte atrăgătoare pentru posibilii clienţi ai agenţiei europene. Misiuni importante ale ESA cum ar fi satelitul EarthCARE (Europa/Japonia), telescopul Euclid şi sateliţi Galileo au fost lansaţi cu rachete SpaceX.

Luna trecută, operatorul pan-european de sateliţi meteo EUMETSAT a luat decizia „excepţională“ de a înlocui Ariane 6 cu Falcon 9 pentru punerea pe orbită a sateliţilor săi, notează Reuters. „Cât de departe vom merge noi, europenii, cu naivitatea noastră?“ s-a întrebat atunci Philippe Baptiste, şeful agenţiei spaţiale franceze. Însă Ariane 6 a atras un alt client de marcă, gigantul american de tehnologie Amazon.

Acesta are planificate nu mai puţin de 97 de lansări cu cinci companii spaţiale pentru dezvoltarea reţelei de sateliţi de internet Kuiper. 18 din acestea au fost câştigate de Arianespace. În total, Ariane 6 are pe agendă 29 de misiuni într-o serie care va începe până la sfârşitul anului şi va ajunge la o rată de 12 lansări pe an. Spre comparaţie,  SpaceX a lansat rachete Falcon de 96 de ori anul trecut şi de aproape 70 de ori până acum în acest an. Însă multe dintre zboruri au avut ca scop punerea pe orbită a sateliţilor Starlink, tot ai SpaceX. China a avut 67 de lansări în 2023.