De ce sunt pensiile magistraților atât greu de modificat legislativ. Ce se află în spatele noii propuneri a Guvernului

„Puține teme reușesc să inflameze opinia publică românească la fel de rapid precum discuția despre pensiile magistraților. De fiecare dată când bugetul de stat este tensionat, când o lege fiscală nouă este adoptată sau când apare o controversă în sistemul judiciar, acest subiect revine în prim-plan, stârnind dezbateri aprinse, reacții emoționale și, uneori, confuzii generate de lipsa unor explicații clare. Între acuzațiile privind „pensiile speciale prea mari” și argumentele juridice legate de independența justiției, discuția rămâne complexă și adesea insuficient înțeleasă.

Problematica pensiilor magistraților revine iată în actualitate, după o lună de respiro în spațiul public, perioadă generată de Decizia Curții Constituționale a României nr. 479/2025  care a  admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, este neconstituțională pentru un motiv extrinsec de neconstituționalitate, anume lipsa unui aviz al Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a înțelege problema în mod echilibrat, trebuie să pornim de la două concepte fundamentale în materie de drept al muncii și al securității sociale: pensia contributivă și pensia de serviciu.

Proiectul privind pensiile magistraților, trimis la CSM

Guvernul modifică pensiile magistraților: pensia nu va depăși 70% din ultimul salariu net, perioada de tranziție va fi de 15 ani

Pensia contributivă pleacă de la principiul „fiecare primește în funcție de cât contribuie”.

Întreaga arhitectură a sistemului public de pensii din România se bazează pe un principiu tradițional: contributivitatea. Cu alte cuvinte, cuantumul pensiei obișnuite reflectă contribuțiile efectiv plătite de persoană în perioada sa activă. Formula de calcul este detaliată în Legea nr. 360/2023 și are la bază numărul total de puncte dobândit de către o persoană și valoarea punctului de pensie, care are o valoare fixă.

Așadar, pensia contributivă se calculează exclusiv pe baza sumelor achitate efectiv la sistemul public de pensii, nu include suplimente sau indemnizații pentru statut ori pentru natura profesiei, este supusă acelorași reguli pentru toți contribuabilii, nu poate depăși în mod substanțial contribuția reală acumulată.

Acest model are o logică economică firească: sistemul este sustenabil dacă există o relație directă între contribuții și prestații, astfel încât resursele sunt distribuite proporțional.

Față de pensia contributivă, pensia de serviciu reprezintă o excepție justificată prin statutul profesional și riscuri.

Pensiile de serviciu se acordă unor categorii profesionale cu rol esențial în funcționarea statului: magistrați, personalul militar, polițiști, diplomați. Ele nu se bazează doar pe contributivitate, ci includ o componentă suplimentară, justificată prin regimul restrictiv al profesiei din care decurg un nivel ridicat de responsabilitate și incompatibilitățile specifice. În acest caz, suplimentul care depășește nivelul contributiv este finanțat de la bugetul de stat.

Pensia de serviciu depășește, de regulă, nivelul pensiei contributive, este justificată, așa cum arătam mai sus, prin incompatibilități severe (interdicția de a desfășura alte activități remunerate), riscuri profesionale, presiune psihologică și responsabilități care afectează viața personală, iar în particular, în cazul magistraților, are scopul de a asigura garanția independenței acestora.

Curtea Constituțională a României (CCR) a confirmat în mod repetat caracterul legitim al pensiei de serviciu, subliniind că aceasta nu este un privilegiu, ci o garanție instituțională. În Decizia nr. 20/2000, CCR a reținut că eliminarea acestor pensii ar putea afecta independența justiției, transformând magistratul într-o persoană vulnerabilă în fața presiunilor externe.

În spațiul public, subiectul este prezentat adesea într-o formă simplificată: „magistrații au pensii speciale de zeci de mii de lei”. Această controversă este alimentată de valoarea aparent disproporționată în comparație cu pensia medie contributivă (aproximativ 2.000–3.000 lei), cuantumul pensiilor de serviciu impresionând și generând tensiuni sociale. În lipsa unei legături directe cu contribuțiile, opinia publică percepe suplimentul bugetar ca fiind nejustificat.

În acest context, se naște întrebarea: de ce sunt pensiile magistraților greu de modificat legislativ?

Juridic vorbind, legiuitorul are obligația de a respecta standardele constituționale și europene privind independența justiției. CCR a stabilit în repetate rânduri că pensia de serviciu este o componentă a acestui standard. Deciziile relevante includ nr. 20/2000, nr. 873/2010, nr. 900/2020 și altele, în care Curtea a respins tentativele de a elimina sau reduce pensiile de serviciu ale magistraților.

Argumentele CCR sunt constante și pot fi sintetizate după cum urmează: natura profesiei presupune sacrificii și restricții unice în sistemul public, pensia de serviciu asigură independența nu doar în funcție, ci și după încetarea activității, diminuarea drastică a acestor pensii ar fi neconstituțională, deoarece ar afecta garanțiile statutului magistratului.

Presiunea publică și recomandările europene privind sustenabilitatea fiscală pun problema unei reforme. România caută în prezent o soluție de compromis: menținerea pensiei de serviciu pentru magistrați, dar într-o formă care să fie sustenabilă bugetar.

La acest moment, parcursul legislativ asumat de actualul Guvern a presupus asuma răspunderii în fața Parlamentului asupra Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu la data de 01.09.2025. Ulterior, această lege a fost atacată la Curtea Constituțională a României, care cu opinie majoritară, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, este neconstituțională, pentru motive extrinseci, adică pentru lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii care nu fusese obținut, întrucât Guvernul a înțeles să își asume răspunderea înaintea termenului în care CSM ar fi trebuit să dea avizul. Curtea Constituțională arată că „Guvernul – ca de altfel, nicio autoritate publică – nu are abilitarea constituțională de a comprima, de la caz la caz, într-o procedură de legiferare un termen reglementat prin lege (30 de zile de la sesizare) și nu are nicio marjă de apreciere în a stabili dacă este sau nu suficient pentru emiterea avizului un alt interval de timp integrat celui de 30 de zile. Norma este imperativă și exclude orice posibilitate de reevaluare sau reapreciere a termenului menționat”. Din perspectiva acestei interpretări, întreaga lege „a picat” la Curtea Constituțională.

Pe fondul acestei decizii, Guvernul se vede în prezent nevoit să reia proiectul de lege. Urmare a presiunilor survenite din partea forurilor reprezentative ale magistraților, singurul element major de diferențiere dintre proiectul inițial respins de Curtea Constituțională și cel actual este dat de „creșterea vârstei de pensionare, care se va realiza treptat, între 1 ianuarie 2026 și 31 decembrie 2041, asigurând astfel previzibilitate și predictibilitate, cu scopul respectării principiului securității juridice”, deci într-un interval de 15 ani și nu 10 ani, cum fusese prevăzut inițial. Rămâne afectat cuantumul pensiei față de cel actual, întrucât proiectul de act normativ prevede: „Stabilirea unui cuantum al pensiei de 55% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor pentru care au fost reținute contribuții de asigurări sociale realizate în ultimele 60 de luni de activitate înainte de data pensionării, cu limitarea cuantumului net al pensiei de serviciu la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”, comparativ cu „un cuantum al pensiei care reprezintă un procent dintr-o bază de calcul (80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate, dar nu mai mult de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție)”, cum este în prezent. Evident, acest nou mod de calcul afectează cuantumul pensiei, motiv de nemulțumire în rândul magistraților.

Față de formatul actului normativ pus în transparență decizională de către Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și de către Ministerul Justiției, rămâne de văzut ce formulă va adopta Guvernul pentru a-l trece de Parlament și care va fi poziția Consiliului Suprem al Magistraturii și a magistraților, în general. Curtea Constituțională va fi din nou chemată să se pronunțe și se poate anticipa că, prin prisma jurisprudenței sale anterioare, o soluție de neconstituționalitate, ar putea fi pronunțată.

Problema pensiilor magistraților este, deci, zilele acestea, una dintre cele mai sensibile teme din dezbaterea publică românească. Deși în percepția publică acestea par privilegii nejustificate, realitatea juridică este mult mai complexă: pensia de serviciu este o garanție constituțională, care protejează independența magistraților și integritatea actului de justiție, care însă ar trebui să pună în armonie toate realitățile, inclusiv cele sociale, raportate la toate categoriile de pensionari.

Într-o societate democratică, dezbaterea este legitimă, dar trebuie purtată cu instrumente juridice, nu emoționale. Reforma, așa cum va veni, atunci când va veni și va trece de Curtea Constituțională, trebuie să mențină echilibrul dintre sustenabilitate și protejarea unei instituții fundamentale”, arată avocata Claudia Cliza.