Fost economist şef al FMI: SUA s-ar putea molipsi de problemele Europei

Potrivit datelor Federal Reserve, Taunus Corp, subsidiara nord-americană a Deutsche Bank, este al optulea mare holding bancar din SUA, cu active de peste 380 miliarde de dolari.

Deutsche Bank are active de 2.280 miliarde de euro, sau peste 3.000 miliarde de dolari, pe locul al doilea în lume după BNP Paribas potrivit celui mai recent top realizat the The Banker.

Capitalul instituţiei este însă "subţire", de doar 51,9 miliarde euro la sfârşitul celui de-al treilea trimestru, implicând o rată de leveraging (efectul de pârghie, raportul dintre activele totale şi capital) de aproape 44, notează reputatul economist Simon Johnson într-un editorial Bloomberg.

Johnson, economist şef al FMI în 2007-2008, este absolvent al Şcolii de Business Sloan din cadrul Massachussets Institute of Technology (MIT) şi membru senior al Peterson Institute for International Economics.

Chiar şi după standardele moderne, gradul de leveraging al Deutsche Bank este foarte ridicat - JPMorgan Chase are active totale cu circa 20% mai mici decât Deutsche Bank, însă capitalul de rang întâi, un important indicator al stabilităţii financiare a unei bănci, este dublu. Bank of America, un constant motiv de îngrijorare în ultimii ani pentru guvernul SUA, are de asemenea un capital dublu faţă de Deutsche Bank, potrivit aceloraşi clasamente ale The Banker.

Însă ratele de capital ale Deutsche Bank sunt sănătoase în ansamblu, potrivit reglementărilor bancare internaţionale, cu o rată a capitalului de rang întâi de 13,8% la finele primelor nouă luni. Rata Core Tier 1, care exclude obligaţiunile convertibile în capital, era de 10,1%, nivel caracteristic unei bănci bine capitalizate.

"Însă cum devine o bancă cu un grad de leveraging atât de ridicat «bine capitalizată»? Răspunsul este, activele ponderate la risc erau de doar 337,6 miliarde euro la sfârşitul lunii septembrie. Însă ce anume este considerat astăzi activ cu grad scăzut de risc, în contextul european actual? Incredibil, este vorba de datorii de stat, care sunt evident departe de a fi lipsite de risc", notează Johnson.

Deşi cea mai mare parte din expunerea Deutsche Bank pe datorii de stat este formată din obligaţiunile Germaniei, care au încă un grad de risc extrem de redus, banca deţine cu siguranţă creanţe italiene şi franceze, atacate în ultimul timp pe pieţele financiare, potrivit economistului.

Cu toate acestea, banca este expusă probabil unor riscuri şi mai mari în SUA, unde s-a implicat masiv în perioada boom-ului imobiliar în emiterea şi distribuirea de titluri de valoare generate din pachete de credite ipotecare. Potrivit blogului nakedcapitalism.com, Deutsche Bank este unul dintre primii patru jucători din SUA pe această piaţă.

Există însă multe semne de întrebare privind situaţia băncilor cu un astfel de profil, vizând în principal corectidudinea cu care au fost consemnate tranzacţiile şi operaţiunile cu astfel de tilturi, dar şi gradul în care a fost urmărită protejarea investitorilor, avertizează fostul oficial FMI.

Taunus Corp, "botezată" după Munţii Taunus din apropierea oraşului de domiciliu al Detusche Bank, Frankfurt, are o rată de leveraging uriaşă, de 78, cu un capital de numai 4,8 miliarde de dolari la active de peste 380 miliarde.

Federal Reserve şi noul Consiliul de Supraveghere pentru Stabilitate Financiară, creat în SUA în urma crizei financiare din 2008, permit Taunus Corp să opereze în SUA în astfel de condiţii deoarece autorităţile au considerat întotdeauna că Deutsche Bank este suficient de mare şi de puternică încât îşi poate recapitaliza oricând subsidiara americană, dacă va fi nevoie.

Însă o astfel de presupunere pare îndoielnică în cel mai bun caz, în condiţiile actuale, apreciază Johnson.

Potrivit Bloomberg, Taunus are nevoie de o recapitalizare de 20 miliarde de dolari pentru a se încadra în noile standarde de capital ale SUA, iar Deutsche Bank încearcă în aceste condiţii să determine autorităţile americane să retragă statutul de holding bancar al subsidiarei, pentru a evita o astfel de investiţie de proporţii.

Economistul notează că Dexia, banca ajunsă în toamnă în pragul colapsului şi "feliată" de guvernele din Franţa, Belgia şi Luxembourg, avea rate de capital mai bune decât Deutsche Bank.

Johnson aminteşte că în urma crizei financiare globale care a început în 2008 s-a presupus că guvernele străine (din afara SUA) care supraveghează bănci mari au suficiente resurse financiare pentru a le susţine operaţiunile la nivel global.

"Însă acest lucru nu mai este neapărat adevărat pentru guvernele din zona euro. Chiar şi în 2008-2009, această presupunere a fost, poate, iluzorie", apreciază autorul, făcând referire la sprijinul consistent obţinut de Deutsche Bank de la Federal Reserve.

Banca germană a primit 11,8 miliarde de dolari prin bailout-ul American International Group (AIG) şi de alte 2 miliarde de dolari prin facilitatea de finanţare cu discount oferită de Fed, fiind al doilea mare beneficiar al programelor de lichiditate ale băncii centrale a SUA din timpul crizei.

"Deutsche Bank şi, dacă va fi necesar, guvernul german ar trebui să fie determinaţi să injecteze cu mult mai mult capital la Taunus", cere Johnson.

El notează că banca pare hotărâtă să păstreze modelul de business bazat pe riscuri ridicate în arena investment banking-ului şi solicită Congresului să "sape mai adânc" pentru a determina riscurile prin care Deutsche Bank ameninţă stabilitatea financiară a Statelor Unite şi a întregii lumi.