Analiza arată că în jur de 60.000 dintre cei mai înstăriți oameni din lume dețin și controlează împreună mai multe resurse decât 3,9 miliarde de persoane luate la un loc. Cu alte cuvinte, 0,001% din populația globală are o avere de trei ori mai mare decât cea mai săracă jumătate a populației.
În pofida acestor acumulări, contribuția financiară a elitei la bugetele publice este redusă. În timp ce medicii, profesorii sau inginerii se confruntă cu impozite mai mari, miliardarii beneficiază de scutiri fiscale și de structuri offshore care le minimizează obligațiile fiscale. Raportul World Inequality Report, prezentat de Euronews, atrage atenția că acest dezechilibru afectează finanțarea educației, sănătății și acțiunilor împotriva schimbărilor climatice.
Deși numărul mediu de ore lucrate a scăzut comparativ cu deceniile trecute, femeile nu resimt această reducere. Totalul muncii desfășurate de acestea, incluzând activitățile de îngrijire neplătite, rămâne ridicat. La nivel mondial, femeile obțin doar o treime din veniturile provenite din muncă. Dealtfel, egalitatea salarială, nu este atinsă în nicio regiune. În anumite zone, precum Asia de Sud, Orientul Mijlociu și unele state africane, ponderea veniturilor câștigate de femei nu depășește 25%.
Raportul arată o perspectivă diferită asupra emisiilor: nu doar consumatorii sunt responsabili, ci și proprietarii companiilor. Cel mai bogat 1% din populația lumii produce, în medie, de 75 de ori mai mult carbon decât jumătatea cea mai săracă. Dacă emisiile sunt raportate la proprietatea capitalului, diferențele devin și mai evidente. În Statele Unite, primii 10% din deținătorii de capital sunt responsabili pentru 72% din emisiile asociate. Această abordare subliniază rolul esențial al deciziilor investitorilor și proprietarilor în perpetuarea industriilor poluante.
Țările dezvoltate continuă să profite de un avantaj financiar istoric, cunoscut odinioară sub denumirea de „privilegiu exorbitant”. În prezent, nu doar SUA, ci și Europa sau Japonia obțin constant venituri din plasamente externe. În schimb, statele sărace se confruntă cu dobânzi ridicate, rezerve cu randament scăzut și ieșiri de capital din economie. În unele cazuri, pierderile depășesc bugetele naționale destinate sănătății.
Raportul concluzionează că actuala structură economică mondială menține diferențele dintre țări și dintre indivizi, amintind, într-o formă modernă, de mecanismele economice ale epocii coloniale. Autorii insistă că aceste realități nu sunt inevitabile, ci rezultatul deciziilor politice și instituționale.