Şeful Băncii Centrale Europene avertizează că Europa trebuie să lupte cu politicienii iliberali: Este o iluzie că renunţarea la euro ar oferi o rută mai uşoară

Oficialul Băncii Europene a mai avertizat că o uniune monetară realizată doar pe jumătate ar putea fi în pericol în cazul următoarei crizei. În acest context, el a susţinut că este nevoie de schimbări în ceea ce priveşte modul în care oprează blocul euro.

„Fascinaţia legată de reglementările şi regimurile iliberale se răspândeşte; vedem paşi mici făcuţi înapoi în istorie. Numai continuând să progresăm, eliberând energiile individuale, dar şi promovând echitatea socială, vom salva (Proiectul European) prin democraţiile noastre, cu unitate de scop”, a spus Draghi, sâmbătă, la Pisa.

Considerat salvatorul monedei euro, preşedintele BCE a invocat nevoia unei separări mai profunde a riscului privat, necesitatea de a finaliza uniunea bancară şi pe cea financiară. Acesta a mai considerat că un sistem de sprijin lărgit la nivel european ar putea ajuta ţările mai slăbite în cazul unor pieţe „stresate”.

„În lipsa unor mecanisme adecvate de sprijin la nivelul zonei euro, la nivel individual, ţările dintr-o uniune monetară pot fi expuse unei dinamici autoîmplinite pe pieţele datoriei suverane”, a spus Draghi, în ceea ce pare a fi un avertisment probabil pentru Italia, ale cărei costuri de împrumut au crescut accelerat pe fondul unei scuze privind majorarea planurilor de cheltuieli ale Uniunii Europene.

Dar Draghi a mai spus că euro astăzi nu este la fel de rigid cum susţin unii. Chiar dacă este prea puternică pentru unii membri şi prea slabă pentru ceilalţi, această nealiniere a scăzut, de fapt, în ultimii ani, a susţinut el.

Devalorizarea monedei ar oferi, de asemenea, puţine beneficii, deoarece o devalorizare atât de mare ar fi necesară pentru a obţine un avantaj real, ar ameninţa existenţa pieţei unice a Europei şi bunăstarea celor mai săraci membri ai societăţii.

De asemenea, devalorizarea monedei ar oferi puţine beneficii, deoarece ar fi nevoie de o devalorizare atât de mare, pentru a obţine un avantaj real, încât ar ameninţa existenţa pieţei unice a Europei şi bunăstarea celor mai săraci membri ai societăţii.