Șeful Petrotel-Lukoil confirmă că gigantul petrolier a solicitat autorităților americane emiterea unei licențe specifice pentru repornirea rafinăriei. Argumentele oficiale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

• Rafinăria Petrotel-Lukoil intrată în insolvență pe 26 august, la cererea sa, este cea de-a treia cea mai mare rafinărie din țară, care ar avea o cotă, în mod normal, de aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României, și este una dintre cele patru entități deținute de gigantul rus care se află sub supravegherea extinsă a statului român.
• Procedura insolvenței a fost considerată unica soluție de protejare a activelor rafinăriei, pe fondul datoriilor acumulate din cauza închiderii producției, pentru păstrarea forței de muncă și în eventualitatea găsirii unei variante care să permită repornirea rafinării fără a intra sub incidența sancțiunilor internaționale.
• Potrivit documentelor instanței consultate de Mediafax și a informațiilor furnizate de oficialii Petrotel-Lukoil, operatorul are la zi datorii la diverși furnizori în valoare de 247 de milioane de lei și față de Litasco, acționarul majoritar care i-a acordat împrumuturi pentru a-și susține activitatea, de 225 de milioane de euro (aproximativ 1,18 miliarde de lei).
• Raportul administratorului judiciar obținut de Mediafax trece în revistă traseul și efectele sancțiunillor inrernaționale asupra rafinăriei de la Ploiești, care e, ca o ironie e sorții, succesoarea Rafinăriei Româno-Americane, constituită în 1904 la inițiativa consorțiului Standard Oil din New Jersey, și cumpărată de gigantul rus pe 12 iunie 1998.
• Rafinăria a fost închisă anul trecut pentru revizie capitală, și nu a mai fost redeschisă din octombrie. Raportul citat menționează de asemenea că, între timp, de aplicarea sancțiunilor, în România, care are o dependență structurală de importuri de țiței de aproximativ 75%, contextul de piață s-a deteriorat, iar la 26 martie 2026, Guvernul României a declarat, prin ordonanță de urgență, starea de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, apreciind că rezervele de țiței nu vor fi suficiente pentru consumul intern din 2026. Ulterior, starea de criză a fost declarată efectivă pentru perioada 1 aprilie 2026 până la 30 iunie 2026, ca răspuns la creșterile nejustificate ale prețurilor la pompă și la instabilitatea aprovizionării, într-un context de volatilitate a prețurilor internaționale la țiței, benzină și motorină, cu creșteri de 25% până la 50% la prețurile țițeiului și motorinei începând cu februarie 2026, pe fondul evenimentelor din Orientul Mijlociu.

„Petrotel și presiunea instalațiilor goale: de ce o rafinărie oprită nu poate fi lăsată să îmbătrânească”

Oficialii Petrotel-Lukoil se concentrează în prezent pe demersurile pentru repornirea rafinăriei, în paralel cu derularea procedurii insolvenței, care organizează relația companiei cu creditori.

Care au fost de fapt cauzele care au dus la insolvența rafinăriei Petrotel și câți bani mai are în conturi compania deținută de Lukoil. Raportul administratorului judiciar

Care este planul de reorganizare a rafinăriei Petrotel – Lukoil după intrarea în insolvență. Declarațiile exclusive ale directorului general executiv și președinte al directoratului

Potrivit declarațiilor oficiale, compania spune că vrea să reia activitatea cât mai repede și că demersurile pentru obținerea unei licențe OFAC specifice continuă. Argumentul său este direct corelat cu situația industrială: o rafinărie ținută în conservare se degradează, iar România traversează o perioadă în care prețurile carburanților se află la niveluri foarte ridicate. Conducerea admire că repornirea Petrotel nu ar garanta automat ieftiniri la pompă, dar ar readuce în piață aproximativ o cincime din capacitatea națională de rafinare și ar întări reziliența aprovizionării.

Prahova a deschis procedura generală a insolvenței la 26 august 2026, dar protecția juridică nu poate înlocui autorizația necesară reluării producției comerciale, au transmis oficialii.

Din această perspectivă, repornirea activității este crucială, spune conducerea companiei, subliniind că fiecare lună de staționare mărește costul tehnic al revenirii, reduce valoarea recuperabilă pentru creditori și pune presiune pe o echipă și pe un lanț de furnizori care trebuie păstrate împreună pentru ca repornirea să mai fie posibilă.

Scrisoarea nu este licența: de ce Petrotel cere în continuare o derogare OFAC

Așa cum a relatat și Mediafax anterior, scrisoarea primită de fostul ministru al Energiei nu este suficientă pentru reluarea activității rafinăriei de sub umbrela gigantului rus, una dintre cele patru entități aflate sub supravegherea extinsă a statului român.

În aprilie, Ministerul Energiei a anunțat că primise din partea autorităților americane o clarificare favorabilă repornirii Petrotel. În iunie, același minister a confirmat însă că operatorul considera scrisoarea insuficientă juridic și solicita o licență propriu-zisă de exceptare.

„Diferența este esențială: o interpretare administrativă poate reduce incertitudinea, dar băncile, furnizorii, traderii și asigurătorii au nevoie de un temei explicit pentru tranzacțiile fără de care rafinăria nu poate funcționa”, arată compania.

Potrivit acestora, Licența Generală 131I, emisă de OFAC la 20 august și valabilă până la 19 septembrie 2026, autorizează negocierea unor contracte condiționate pentru vânzarea activelor internaționale ale Lukoil și anumite operațiuni de întreținere sau închidere controlată. Textul oficial cere o autorizare separată pentru executarea vânzării și nu oferă, prin el însuși, o permisiune generală pentru producția comercială la Ploiești. În documentele publice OFAC consultate până la 8 septembrie nu apare o licență specifică pentru operarea Petrotel, ceea ce explică de ce solicitarea companiei rămâne deschisă.

„Petrotel continuă demersurile pentru obținerea unei licențe OFAC specifice, care să permită reluarea activității într-un cadru juridic clar. Nu solicităm ocolirea regimului de sancțiuni, ci un mecanism explicit, limitat și verificabil, care să ofere siguranță tuturor părților implicate — autorități, bănci, furnizori, parteneri comerciali și creditori”, afirmă Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel-Lukoil.

Dan Dănulescu este inginer și manager cu peste două decenii de experiență în rafinăria de la Ploiești, unde lucrează din decembrie 2003, și a preluat conducerea executivă în 2023.

O rafinărie oprită nu stă pe loc

Oficialii subliniază în comentariu transmis că o rafinărie nu poate fi încuiată și redeschisă după un an, ca un depozit sau o hală, ci este un sistem integrat de coloane, conducte, schimbătoare de căldură, cuptoare, pompe, compresoare, turbine, rezervoare, instalații electrice și de automatizare și chiar și fără producție, aceste echipamente rămân expuse umidității, oxigenului, depunerilor, variațiilor de temperatură și proceselor de coroziune.

Potrivit reprezentanților Retrotel-Lukoil, standardele tehnice pentru conservarea echipamentelor petroliere tratează staționarea de peste o lună ca pe o perioadă care cere proceduri dedicate. Unele depuneri care sunt stabile în timpul funcționării pot deveni corozive în regim de oprire; fluidele rămase în circuite pot reține apă sau se pot solidifica; etanșările, lagărele și echipamentele rotative au nevoie de inspecții, lubrifiere, rotire periodică și reprotejare. Protecția anticorozivă, inertizarea, drenarea, controlul atmosferei, păstrarea utilităților minime și verificarea instrumentației nu sunt operațiuni cosmetice, ci condiții de integritate.

„O rafinărie oprită nu este o rafinărie pusă între paranteze. În fiecare zi trebuie să păstrăm instalațiile într-o stare sigură și pregătită pentru repornire. Conservarea încetinește degradarea, dar nu suspendă timpul. Cu cât staționarea se prelungește, cu atât cresc volumul verificărilor, costul intervențiilor și complexitatea revenirii în producție”, explică Dan Dănulescu.

De la conservare la repornire: fiecare lună schimbă ecuația

Totodată, precizează oficialii, repornirea nu se produce prin simpla ridicare a unei interdicții. După o oprire prelungită, compania trebuie să valideze integritatea mecanică, să testeze sistemele de protecție și control, să verifice rezervoarele și circuitele, să asigure utilitățile, stocurile, transportul, asigurările și personalul calificat. Procesul trebuie etapizat, documentat și coordonat cu administratorul judiciar și cu supravegherea exercitată de autoritățile române.

De aceea, urgența pe care o invocă Petrotel nu trebuie confundată cu graba, transmite compania, precizând că are nevoie ca decizia juridică să vină suficient de repede pentru a putea pregăti riguros repornirea, înainte ca degradarea instalațiilor și dispersarea competențelor să facă proiectul mai scump și mai riscant. O autorizație clară ar permite tuturor participanților să distingă tranzacțiile permise de cele interzise și să construiască un circuit financiar transparent.

„Vrem să reluăm activitatea cât mai repede, în deplină conformitate cu sancțiunile și numai după verificările tehnice necesare. Rapid nu înseamnă nimic improvizat. Vrem să obținem la timp cadrul legal, să protejăm instalațiile și să pregătim o pornire sigură, alături de oamenii și partenerii care cunosc această rafinărie”, spune Dan Dănulescu.

Prețurile de la pompă arată de ce capacitatea internă contează

Potrivit companiei, contextul pieței face această discuție mai mult decât una despre viitorul unei singure companii. La început de septembrie, datele agregate din peste 1.800 de stații indicau un preț mediu național de aproximativ 9,77 lei pe litru pentru benzina standard și 10,23 lei pentru motorina standard. Conform relatărilor presei de specialitate, benzina atinsese un maxim istoric, iar motorina depășise din nou pragul de 10 lei pe litru în toate marile rețele. Volatilitatea a rămas vizibilă chiar și după reducerea temporară a accizei la motorină pentru prima jumătate a lunii septembrie.

Oficialii admit că ar fi incorect să se susțină că repornirea Petrotel va reduce automat prețul de la pompă, în contextul în care prețurile depind de cotațiile internaționale ale țițeiului și produselor petroliere, de cursul de schimb, accize și TVA, costurile logistice, marjele de rafinare și concurența comercială. Totuși, spun aceștia, o capacitate internă suplimentară poate însă limita expunerea la importuri în momente de tensiune, poate diversifica sursele de aprovizionare și poate întări concurența și flexibilitatea sistemului.

„Nu promitem că o singură rafinărie poate controla prețul carburanților. Dar o țară este mai rezilientă atunci când își folosește capacitățile de rafinare, iar piața are mai multe surse de produs. Petrotel vrea să revină ca producător, să proceseze materii prime permise și să contribuie la siguranța aprovizionării României”, afirmă Dan Dănulescu.

Aproximativ o cincime din capacitatea de rafinare a României

Petrotel are o capacitate instalată de aproximativ 2,4 milioane de tone de țiței pe an, echivalentul a circa 20% din capacitatea națională de rafinare. În regim normal, platforma poate produce aproximativ 1,1 milioane de tone de motorină și 600.000 de tone de benzină anual, alături de GPL, combustibil pentru aviație și alte produse petroliere. Aceste volume nu se traduc mecanic într-o anumită reducere de preț, dar sunt relevante pentru balanța dintre producția internă și necesarul acoperit din import.

„Importanța energetică a rafinăriei trebuie înțeleasă și prin infrastructura construită în jurul ei: furnizori de energie și utilități, companii de mentenanță și inginerie, operatori feroviari și portuari, laboratoare, servicii de mediu, asigurători și contractori de siguranță industrială. Repornirea reactivează un ecosistem; ca atare, prelungirea staționării îi slăbește capacitatea de a răspunde atunci când piața are nevoie de el”, arată conducerea companiei.

Insolvența și derogarea trebuie să se întâlnească într-un singur plan

Oficialii precizează că insolvența îi oferă Petrotel un cadru comun de negociere cu creditorii, dar reorganizarea devine credibilă numai dacă explică sursa viitoare a veniturilor. Conservarea fără perspectivă de repornire consumă numerar și păstrează temporar valoarea; producția autorizată poate reface fluxurile comerciale din care se plătesc salarii, taxe, furnizori și creanțe. De aceea, licența OFAC nu este un subiect separat de reorganizare.

Potrivit acestora, în același timp, orice autorizare trebuie dublată de reguli verificabile: separarea fluxurilor financiare de entitățile sancționate, trasabilitatea plăților, utilizarea unor materii prime admise, raportarea către administratorul judiciar și autorități și păstrarea tuturor partenerilor critici.

„Repornirea este puntea dintre conservare și reorganizare. Ea poate readuce veniturile necesare pentru a susține activitatea curentă, pentru a păstra partenerii și pentru a construi un program realist de plată a obligațiilor. Vom lucra cu administratorul judiciar, creditorii și autoritățile pentru ca acest proiect să fie transparent și verificabil”, declară Dan Dănulescu.

„Mesajul nostru este simplu: Petrotel vrea să pornească, să producă în mod legal și transparent și să păstreze rafinăria ca activ industrial al României. Fiecare zi de conservare este o zi în care protejăm această posibilitate; fiecare întârziere suplimentară o face mai greu de realizat. De aceea avem nevoie de o decizie clară și de un drum verificabil spre reluarea activității. Ajutați-ne să începem să producem”, a conchis Dan Dănulescu, în comentariul transmis.