COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Criterii pentru banii de pandemie de la UE: statul de drept, anticorupţia şi o guvernare PNL

Un semn că statele din Europa de Est nu stau prea bine la negocierile despre împărţirea banilor din fondul european de redresare după pandemie: confirmarea oficială că respectarea statului de drept şi combaterea corupţiei vor fi condiţii obligatorii pentru alocarea de fonduri.

 

Înţelegând corect declaraţia în acest sens a comisarului european Věra Jourová, agenţia Reuters a explicat că sunt vizate de fapt Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria – primele două, grevate de tendinţele autoritare ale guvernelor lor, celelalte două, grevate de corupţie şi sărăcie. Jourová a confirmat această condiţionare când mai sunt zece zile până la summitul UE care urmează să discute structura fondului de redresare şi a bugetului multianual 2021-2027. Aşa încât condiţionarea pare o concesie făcută statelor „frugale” (Austria, Danemarca, Finlanda, Olanda şi Suedia), care cer ca sumele să fie mai mici ori pentru fondul de redresare, ori pentru buget, iar ponderea banilor atraşi prin împrumuturi să fie mai mare decât a granturilor (care acum sunt majoritare – 500 din 750 mld. euro).

 

Numai că nemulţumiri au şi statele din sudul Europei, cărora nu le convine că ţările estice, unde pierderile economice sau de vieţi omeneşti din cauza pandemiei sunt mai mici, ar urma să primească o parte considerabilă din fondul de redresare (România – 21 mld. euro net, mai mult ca Portugalia; Polonia – 36 mld. euro, mai mult ca Grecia). De aici şi insistenţa lor, ca şi a unora dintre vestici, ca pentru alocarea banilor să conteze mai mult impactul crizei umanitare şi mai puţin nevoile de dezvoltare sau situaţia şomajului. Vesticii şi „frugalii” au avut şi alte idei pentru a limita accesul sudicilor şi al esticilor la fondul de redresare. S-a propus pe rând ca alocarea banilor să fie condiţionată de reforme monitorizate prin Semestrul European, adică de măsuri clasice de austeritate (de unde şi opoziţia aproape furioasă a Greciei) sau de găsirea unor noi surse de venituri, cum ar fi vânzarea de certificate de emisii de carbon (respinsă deja de ţări ca Polonia sau România, cu pondere încă mare a energiei din combustibili fosili).  

 

Toate condiţiile propuse până acum sunt însă relativ clare şi cuantificabile, în timp ce condiţia referitoare la respectarea statului de drept şi combaterea corupţiei rămâne la latitudinea unor birocraţi europeni cu propriile lor interese, măsuri subiective de evaluare şi surse părtinitoare de informare. Lipsa de claritate a fost deja reclamată şi în anii trecuţi de oficialii polonezi, de pildă, când precedenta Comisie Europeană, şi ea dominată tot de popularii europeni, a încercat să folosească această pârghie contra partidului Lege şi Justiţie (membru al grupului conservatorilor din UE, rivali ai grupului PPE). Dar atunci era vorba de fondurile din bugetul curent, într-o situaţie normală, cu economiile UE pe creştere, nicidecum de un fond excepţional creat pentru o criză umanitară şi economică, astfel încât costul subiectivităţii ar fi acum complet diferit. Şi aşa cum criteriile pentru Schengen sau pentru MCV s-au modificat mereu după gustul birocraţilor europeni, la fel se pot modifica şi aceste criterii.

 

Asemenea observaţii n-ar avea sens dacă n-ar fi deja semnale că actuala CE e şi mai dispusă decât precedenta să intervină deschis de partea sau împotriva unor partide din diverse ţări membre, în funcţie de apartenenţa lor la grupul PPE. Chiar în ajunul alegerilor parlamentare din Croaţia din 5 iulie, Ursula von der Leyen, şefa CE, a apărut alături de alţi fruntaşi PPE într-un clip electoral de susţinere a partidului de guvernământ HDZ, membru al PPE (HDZ a şi câştigat apoi alegerile). Evenimentul a stârnit o furtună întreagă de critici, soldată cu un mesaj pe Twitter în care purtătorul de cuvânt al CE îşi exprima nu regretul că şefa face politică partizană, ci doar regretul că din clip nu reiese limpede că Ursula von der Leyen a fost prezentă acolo „în nume personal” – de parcă în contextul unui clip electoral ar fi posibilă separarea între persoană şi funcţie.

 

Mai ales într-un context încordat de criză economică şi negocieri bugetare cum e cel prezent, episoadele de implicare directă în funcţie de familia politică nu vor face decât să se multiplice. Într-un interviu pentru Politico, şeful grupului PPE din Parlamentul European, Manfred Weber, a declarat că instituţia sa vrea să se implice ferm în definirea condiţiilor pentru alocarea banilor din fondul pentru pandemie şi în controlul folosirii lor, dând ca exemplu Spania în următorii termeni: „Nu suntem pregătiţi să dăm bani guvernului (socialist) spaniol ca să finanţeze promisiunile electorale ale partidului (de stânga) Podemos. Asta n-o să se întâmple (...) În schimb, vrem ca Spania să folosească banii pentru a construi reţele 5G, reţele de distribuţie pentru hidrogen, alte lucrări de infrastructură.”

 

Ca să vedem despre ce e vorba când o instituţie UE evaluează statul de drept, să luăm cel mai recent Eurobarometru în materie, din aprilie 2019. El cuprinde o listă de 17 principii în funcţie de care au fost cerute răspunsurile la sondaj:

1. egalitate a tuturor în faţa legii;

2. claritate, stabilitate şi predictibilitate a legilor;

3. motivele şi modul de adoptare a legilor în parlament sunt transparente;

4. parlamentarii acţionează exclusiv în interes public;

5. există posibilitate de control independent al elaborării legilor;

6. motivele pentru care sunt luate deciziile de către autorităţi sunt clar explicate; 

7. există control al acestor decizii din partea unei curţi independente;

8. deciziile sunt adoptate fără discriminare sau favoritisme;

9. deciziile sunt adoptate de către oficiali în interes public, nu pentru folos propriu sau al familiilor lor;

10. corupţia care implică oficiali şi politicieni este corect investigată şi pedepsită;

11. există coduri etice care să împiedice conflictele de interes la nivelul oficialilor şi al politicienilor;

12. drepturile cetăţenilor sunt apărate în justiţie;

13. procedurile judiciare nu sunt excesiv de lungi şi costisitoare;

14. judecătorii sunt independenţi de influenţa politică sau de interese economice;

15. infracţiunile sunt investigate corect, inclusiv cele comise de politicieni sau persoane influente;

16. autorităţile şi politicienii respectă şi aplică deciziile justiţiei;

17. există coduri de conduită care impun politicienilor limite în criticarea judecătorilor şi a instanţelor.

 

Conform Eurobarometrului, peste 80% din respondenţi au fost de părere că situaţia din ţara lor are nevoie de îmbunătăţiri în raport cu toate cele 17 principii ale statului de drept. Numai 1% au spus că la ei în ţară nu mai e nimic de îmbunătăţit la niciun capitol. Cei mai critici au fost respondenţii din Cipru, Portugalia, Grecia, Bulgaria şi Spania, iar cei mai mulţumiţi au fost danezii, olandezii şi suedezii, în timp ce pe români i-am găsit la mijlocul clasamentului, alături de francezi şi irlandezi. Evident, există multiple niveluri de subiectivitate în astfel de evaluări. În clasamentul din 2019 al Transparency International privind percepţia corupţiei, cele mai corupte ţări din UE, cu punctajul cel mai slab, sunt Bulgaria (43 de puncte), România şi Ungaria (44 de puncte). Ungaria nu e însă nici inclusă în MCV, nici exclusă din Schengen, iar menajarea lui Viktor Orbán (PPE) de către CE când e vorba de încălcarea statului de drept şi de corupţie în Europa de Est n-a scăpat criticilor stârniţi de clipul electoral din Croaţia.

 

După criteriul simpatiilor politice nutrite la vârful CE, s-ar zice că România de azi e la adăpost de viitoare tăieri de fonduri, fiindcă e guvernată de PNL, membru al PPE, ba are şi preşedinte din aceeaşi familie politică. Siegfried Mureşan, steaua mereu în ascensiune a PNL, tocmai a fost numit coraportor al PE în privinţa raportului legislativ privind fondul de redresare (Facilitatea de Redresare şi Rezilienţă a UE). Mai departe, ştim că membre ale PPE în România sunt doar trei partide – PNL, UDMR şi PMP. Dar dacă ţara ar fi guvernată din toamnă de un alt partid sau o coaliţie de alte partide decât cele afiliate popularilor?    

 

Până acum, răspunsul cel mai instructiv l-a dat indirect cancelarul Angela Merkel, într-un interviu publicat de şase ziare europene cu ocazia preluării de către Germania la 1 iulie a preşedinţiei Consiliului UE. Merkel a explicat că statele din fostul bloc comunist au avut parte de mult mai puţini ani de democraţie şi domnie a legii decât Vestul şi că trebuie manifestată înţelegere pentru experienţa lor istorică. Întrebată unde ar trage totuşi linie în chestiunea încălcării statului de drept, Merkel a spus: „Specificul democraţiei este că orice opoziţie trebuie să aibă o şansă corectă de a se reîntoarce la guvernare. Opoziţia trebuie să aibă garantată o serie clară de drepturi, începând de la nişte timpi adecvaţi de intervenţie în parlament şi timpi de emisie echitabili în media audiovizuală publică, până la o justiţie independentă şi respectarea normelor democratice.”