COMENTARIU Lelia Munteanu: Complotul şteviei redivivus

Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar? I-aţi văzut lucirea aia din ochi? Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu era o lacrimă. Era o sticlire parşivă: un Vasile ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Ştiţi voi ce cloceşte el? Guvernanţii ştiu. Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască mi se pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din plată – (ce metaforă shakespeariană pentru moarte a găsit ministrul Protecţiei Sociale!) – el vrea mai întâi să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă!

 

E clar că pensionarii, în cârdăşie lehuzele, în complicitate cu şomerii, ne-au adus la dezastru. Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea. O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi. Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat? Azi o ia, mâine o toacă. Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează („fură” e un termen neştiinţific), el împarte cu alţii („le dă dreptul” e o sintagmă care nu se poate traduce), economiseşte inteligent, iese iar la produs, face pibul să latre.

 

Pensionari, bugetari, lehuze, şomeri uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum – când complotul lor a fost dat în fapt – nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi – nu-i ia nimeni. Dar, dacă Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată: o să rămână guvernanţii singuri, ca să poată lucra în linişte pentru binele naţiei.