COMENTARIU Lelia Munteanu: Epoca Epidemiilor

Lumea medicală din Israel s-a scindat în două tabere. În prima intră medicii care – în frunte cu dr. Amir Shachar, şeful urgenţelor de la spitalului Laniado din Netanya – optează pentru modelul suedez, exprimându-se împotriva oricărei forme de carantinare. Cea de-a doua tabără – condusă de dr. Galia Rahav, şefa departamentului de control al infecţiilor de la spitalul Tel HaShomer – o acuză pe prima de iresponsabilitate.

Regele Bibi, cel care promisese că va învinge covidul, se îndoaie, cum observă Sima Kadmon de la Yediot Aharonot, ca o hârtie de origami. Aşa se îndoaie astăzi toţi liderii politici, în timp ce strâng capital electoral. La mijloc, ca întotdeauna, e populaţia confuzată.

Un prieten care stă pe malul Mediteranei şi cugetă, încearcă să-mi explice cam cum stau lucrurile: din păcate, Israelul va ajunge, pe o cale sau pe cealaltă, la acelaşi rezultat, doar că, în varianta doamnei dr. Rahav, lucrurile se vor întinde pe o perioadă mai lungă. Politizarea luptei anticorona şi spiritul oriental al locului vor duce ţara, într-un final, la o oarecare imunitate de turmă, dar în timp şi cu victime inutile. Suedezii, crede gânditorul de pe malul Mediteranei, au făcut-o scurt şi la obiect, păstrându-şi şi respectându-şi formele de viaţă.

Războiul din Ucraina, ziua 1226. Pentagonul confirmă oprirea temporară a unor transporturi de asistență militară către Ucraina  / Forțele ucrainene ar fi lovit un depozit de muniții în Donețk 

Premierul Ilie Bolojan și ministrul Finanțelor, față în față cu liderii sindicali. Discuții după protestele bugetarilor

Suntem în Epoca Epidemiilor, mă încredinţează prietenul meu (nu mi-e întotdeauna uşor să-mi traduc ce-mi spune). De vreo patru decenii ne tot dă târcoale – au apărut prea multe boli noi (sau mutaţii?), începând cu SIDA. De vreo zece ani, au început să ne bântuie rău. N-am terminat  cum trebuie cu SARS 1 şi ne-a pocnit SARS 2. Ce vom inventa la SARS 3 sau SIDA 2 sau cine mai ştie ce? Întrebarea e: ce avem de făcut? Trăim sau nu trăim? Cât de dispuşi suntem să ne punem viaţa între paranteze, urmărind înfricoşaţi controversele docte ale medicilor? (Când o să-l întâlnească pe Harari, o să-l întrebe).

Prietenul meu de pe malul Mediteranei îşi aminteşte că, pe vremea lui, la cursurile de Control al Infecţiilor de la Tel HaShomer, exista o întrebare, ca un fel de motto: „Este microbul o apariţie trecătoare în viaţa omului sau invers?”. Pe atunci, la sfârşitul secolului XX, se spunea că, dacă nu facem ceva, omenirea va fi răpusă de microbi rezistenţi la antibiotice. Cât de naivi am putut fi (constată gânditorul de pe malul Mediteranei), chiar credeam că putem să facem ceva! În fond (adaugă), omenirea trebuie să aibă şi ea un sfârşit, ca orice dinozaur.