COMENTARIU Lelia Munteanu: „Nu există scăpare de Tine decât numai la Tine"

Prima stea la Damasc? Încă înaintea de a o vedea, o adulmeci. Trebuie să-i fixezi bine parfumul în orgia de mirosuri. Fistic prăjit, aburi de ghimbir care ies din plăcinte, lavandă, izul iute al prafului de puşcă din cartuşele calde încă rostogolite în rigolă, adiere de rodii, damf gros de Kibbeh (miel tocat amestecat cu grâu măcinat), ambră mai aţâţătoare ca o promisiune. Şi aroma jilavă, neliniştitoare, a nopţii care pândeşte oraşul ca o vulpe din deşert.

Începe Akşam, a patra rugăciune a zilei: „Nu există scăpare de Tine decât numai la Tine"...

Şi-apoi o vezi: prima stea, împinsă de Unicul Dumnezeu pe boltă, sticlind sfios, apoi strălucind, lunecând pe cer, luminând protestatarii din suburbii şi îndrăgostiţii din parcuri, credincioşii din sfintele lăcaşe şi jucătorii de cărţi din taverne, vânzătorii din bazarul de mirodenii şi soldaţii Puterii care patrulează pe străzi.

Lumina primei stele are un miros dulce-acrişor şi colorează în albastru penele porumbelului de pe minaretul de est al Moscheei Umayyad.

.... Înaintea zorilor, filele Cărtţii încep să se răsfoiască în mintea ta:  „Şi după ce l-a acoperit noaptea, Ibrahim a văzut o stea. A spus: Acolo e Dumnezeul meu! Dar steaua a apus şi el a strigat: Nu pot iubi lucrurile care dispar".