COMENTARIU Liviu Mihaiu: De ce nu mai cred în reforma prezentului

Lumea românească este o lume obişnuită să trăiască “civic" într-o cultură bivalentă a furtului şi a anihilării. Într-o gălăgie, eventual patriotardă, a formelor fără fond.

"Cancel culture” la noi este cel mai pavlovian reflex civic, încă de pe vremea epurărilor staliniste. Nu se inventase BLMeul, ci doar PMR (PCR).

Ideea principală a oricărei reforme româneşti se începe, din orice generaţie ai face parte, cu  paradigma negării, a denunţului şi a suprimării celorlalţi, deveniţi suspecţi de conjunctură ideologică. Practic, aşa ne-am distrus şi alungat elitele din România. Într-un nesfârşit lanţ de demantelări ideologice a unor grupuri ţintă. 

Vorba lui Orwell:  "Istoria se rescrie în funcţie de întâmplările din prezent, ori de câte ori se schimbă paradigma.” 

Pe ea se bazează şi “ordinea noastră morală tradiţională”, care, azi, pare că nu-l mai include nici pe ţăran, nici pe Rege, nici pe proprietar, nici pe patriot, nici pe creştin democrat. Doar valori euroatlantice. Numai că noi suntem foarte antrenaţi să ne mâncăm între noi.

Bunăoară, o ţară care-şi dă block într-o răfuială interminabilă este o ţară care nu poate construi nimic. O lume care se uită în stânga şi în dreapta pentru un ţap ispăşitor n-are timp pentru… oameni. 

La noi, când mor oamenii în incendii, prima idee a lumii politice şi civice este …Interdicţia la braţ cu Amenda şi Oprobriul public. Nu implementarea unui sistem tehnic anti-incendii. Nu, măsurile care soluţionează nu sunt parte din practica îndreptării româneşti. Ci găsirea unui responsabil bun de demantelat şi apoi abandonul oricărei rezolvări sau reforme pe termen mediu şi lung.

Nuismul, Interdicţionismul şi Marţialomania sunt constantele radicalismului iacobin în "politica nouă”

Când s-a născut USReul din placenta ONGeului Salvaţi Bucureştiul, m-am bucurat ca la cinema, când văd cum cineva mai face şi filme artistice, nu numai comerciale - dacă este să metaforizăm "politica veche”. Ca om care a făcut parte din generaţia de iacobini “învinşi” ai Revoluţiei, anticomunist de Piaţa Universităţii, anticomunist până la lustraţie, anti-PSDist şi anti-Băsist, am crezut că radicalii ăştia mici, cu fără penali în funcţii publice, sunt "ce trebuie”. Mă bucuram că noua "grădiniţă iacobină” a răsărit după tragedia de la Colectiv. Am zis că se incheie un ciclu faustic. Numai că, invariabil, partidele bazate pe "morala publică" iacobină sfârşesc în a se transforma într-un partid de hateri, care, implacabil, se vor autodevora prin sfâşiere (vezi cazul PRM, PNŢ, dispărute amândouă). La USRPlus au fost daţi afară din partid pentru delict de opinie peste 200 de oameni…

Partidele vechi au alt tip de “intoleranţă”. 

Ele au devenit o gaşcă alcătuită din foarte mulţi proşti şi hoţi care practică de zeci de ani fanariotizarea privilegiilor de stat şi capturarea  statului de drept. Statul este al lor, doar votul este al nostru…

Combinaţia asta de hoţi cu proşti de partid este letală pentru orice formă de progres  a statului român. Iar politizarea administraţiei a devenit combustibilul, cover up-ul autodistrugerii 

Sistemul imunitar al societăţii româneşti a luat-o razna. Nici dacă readuci oxigenul în Bucureşti aflat în terapie intensivă cu infringement pe calitatea aerului, nici dacă aduci toţi banii europeni în ţară pentru întreg planul de rezilienţă (30+ miliarde euro), războiul nu va înceta. Societatea a ajuns atât de tribală încât nu-şi mai poate ierta nimic.

Şi mai este un aspect ezoteric al cancerului de stat şi de partid. Pe lângă privilegiile clasei politice, care şi-au mărit salariile, şi-au furat doctoratele, şi-au populat cu idioţi slugarnici toată administraţia şi şi-au făcut pensii speciale, aducând România în poziţia de singurul stat european cu o medie a salariilor private mai mică decât cea a bugetarilor, au mai apărut privilegiile unei alte caste, cea militară şi punitivă, un mandarinat care a dus salariile instituţiilor de forţă la cele mai puţin controlate şi dezbătute democratic privilegii posbile într-un stat… sud american. 

E vorba de mandarinatul "statului paralel”. 

Cea mai mare pensie din această ţară este cea unui fost procuror şi şef de penitenciar comunist…

S-a crezut de către aliaţii noştri şi de cei care păstoresc această ţară cum că Anticorupţie este cea mai necesară campanie pentru România. Această campanie nu a micşorat corupţia, ci a rafinat-o. Aşa cum mafia italiană nu a mai cumpărat politicieni, cum făcea tradiţional, ci direct partide, aşa şi mafia românească de stat s-a militarizat şi a îndepărat prin cei zece ani de război româno-român şi prin abuzuri neconstituţionale, nu doar pe cei mai corupţi politicieni ci şi oameni de afaceri români, înlocuindu-i cu politicieni ai urii şi cu oameni care au absolvit colegii naţionale de apărare, siguranţă, diplomaţie şi alte cover up-uri cu ştaif scolastic a mandarinatului început de Maior&Oprea pentru cei care vor “spor” de protecţie şi carieră.

A dispărut corupţia din România!? Nu. Acum se fură cu acte şi nu se mai aprobă nimic. Ţara arată ca sala motoarelor de pe Titanic. Toate cazanele sar în aer.

Acum, campania cea mai insurgent necesară ţării este o campanie AntiProstie naţională. 

Să spunem un Nu hotărât proştilor în funcţii publice. Şi, evident, soluţia nu este vânarea şi suprimarea proştilor, cu-atât mai puţin înjurarea lor, ci reforma aia a statului despre care vorbesc toţi, dar nimeni nu e în stare s-o facă. 

Ba mai mult, perspectiva unui război civil este din ce în ce mai aproape. 

Principala problemă identificată obsesiv în discursul de la înscăunarea de la Casa Albă a lui Biden a fost “Reunite Americans” şi evitarea unui război civil. 

Iar ce-i acolo vine şi la noi. Mai ales la noi. Cei mai fideli parteneri mimetici ai Americii.