COMENTARIU Marius Oprea: 2020 – 2021: de la anul-covid la anul livid

Ideea e că nu ”anul nou” trebuie să fie mai bun, ci noi trebuie să fim mai buni. Astă noapte, pe la miezul ei, poate am fost pentru un moment, ori ne-am promis asta. Dar acum e o nouă zi. Şi noi sîntem aceiaşi, de sus şi pînă jos, ca şi ieri. Chiar cu şi mai multe probleme pe cap.

1789 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Marius Oprea: 2020 – 2021: de la anul-covid la anul livid

COMENTARIU Marius Oprea: 2020 – 2021: de la anul-covid la anul livid

Nu-mi place să proorocesc, pentru că în genere n-am nimic bun de spus despre viitor. Sînt istoric, iar refugiul meu se află mai degrabă în trecut şi în exemplele lui, într-o comparaţie aproape devenită reflex, cu un prezent pe care îl văd confuz şi lipsit de eroism. Dar am, totuşi, cum s-ar spune, o ”experienţă de viaţă”, pentru că am deja 56 de ani (deşi nu prea-mi vine să cred), am trăit şi am văzut multe. Din această perspectivă, o să-mi permit totuşi să fac un prognostic. Deşi, cînd aud despre aşa ceva, îmi aduc aminte de întîmplarea cu Stalin şi meteorologii. Înaintea unei bătălii din al doilea război mondial, tiranul sovietic dorea să ştie cam cum va fi vremea. I s-a spun deci care e prognoza meteo şi a întrebat care e gradul de probabilitate ca lucrurile să stea, într-adevăr, aşa. ”40%”, a venit răspunsul. ”Atunci de ce nu alegeţi varianta contrară, că are mai multe şanse să se întîmple?” i-ar fi întrebat Stalin, specialistul în vremuri, pe specialiştii în vreme.

Ca ”analist politic” al trecutului, o să încerc, totuşi, să privesc, dacă nu spre viitor (nu mă încumet), măcar spre anul care vine.

Între ani nu trecem niciun prag, în afara unuia emoţional. Ne place să ne imaginăm că, odată cu noaptea de Anul Nou, totul se va schimba şi sperăm, întodeauna, că în bine. Dar speranţa are rareori vreo bază raţională. În acest an, cu atît mai puţin. Raţional vorbind, din ce am experimentat în 2020, nu pot spune (n-am niciun argument solid), că lucrurile vor sta mai bine în 2021. Vaccinul n-are nicio importanţă aici – e mai degrabă o chestiune de propagandă, decît de eficienţă: virusul pandemic s-a dovedit deja, prin rata scăzută a mortalităţii, că nu e cu mult diferit de o nouă tulpină de gripă. Dar confruntarea noastră, a românilor cu pandemia Covid-19 a scos la iveală două probleme esenţiale şi specifice ale României şi ele ţin de un sistem de ”gestiune” politică şi administrativă profund viciat. Preşedintele Klaus Iohannis are dreptate, atunci cînd spune că avem nevoie de o reformă a statului. Dar doar pînă acolo – nu şi în modul în care priveşte această reformă.

Dincolo de problema generală a umanităţii, care s-a dovedit nepregătită din multe puncte de vedere (al politicilor publice, al infrastructurii medicale, dar şi emoţional) pentru confruntarea cu o pandemie care, Slavă Domnului, nu s-a dovedit într-atît de mortală, periculozitatea ei constînd doar în răspîndirea rapidă şi greu de controlat, cu toată severitatea măsurilor, noi, românii, avem două probleme majore care vor face diferenţa. Ele ţin de ”leadership”-ul politic aflat la conducerea destinelor ţării, într-un moment de cumpănă, în care, cred eu, cei ce ne conduc nu sînt capabili să facă faţă provocărilor.

Prima problemă e că anul 2020 a arătat că România are în fruntea ei un preşedinte viciat de prejudecăţi şi lipsit de viziunea unui om de stat. Istoria a dovedit, în general, că indivizii obsedaţi de control, de pe tot mapamondul şi în toate epocile, s-au făcut, în genere, vinovaţi de cele mai mari rele. Ori, păstrînd proporţiile, noi sîntem conduşi de un asemenea om – deciziile sale politice, implicarea ca ”actor” politic, public, mediatic, în toate planurile existenţei noastre, au dovedit această dorinţă (încă nesatisfăcută deplin) de control.

Klaus Iohannis e departe de a-şi fi spus ultimul cuvînt, odată cu alegerile generale din această iarnă, care de fapt au dus la un eşec personal, de natură să-i stîrnească şi mai tare dorinţa de a ”controla” mersul lucrurilor. Avem deci să ne aşteptăm la decizii proaste în continuare, dictate nu de realitate, ci de dorinţa de a o controla.  A doua problemă e că, în această ecuaţie aflată la limita dintre democraţie şi autocraţie (”legitimată” prin vot), fondul politicilor publice din România se face pe principiul că funcţia conferă valoare, şi nu invers. ”Algoritmul politic” e cel care dictează, şi nu competenţa. ”Omul de partid” bate orice diplomă şi oricîtă expertiză, iar o serie de întîmplări de anul trecut (cea de la Ape, de la Tîrgu Mureş e de notorietate) confirmă acest fapt. Iar acum, după alegeri şi învestirea noului guvern, funcţiile se împart la trei, şi nu doar în sînul unui singur partid.  

În 2021, deci, am rămas să ne descurcăm tot singuri, cu ce avem, într-o lume tot mai confuză. Nu mai avem oameni de stat, ci numai oameni politici (nici preşedintele nu e altfel, şi a dovedit-o din plin), într-o perioadă în care am avea nevoie, mai mult decît oricînd, de viziune şi de un ”proiect de ţară”. La noi, ”proiectul de ţară” a devenit străveziu, atunci cînd s-au închis pieţele în prag de sărbători, fără nicio motivaţie de protecţie sanitară serioasă, în afara aceleia economice, de a se putea reface rata de profit a marilor lanţuri de magazine, afectată de Covid-19, care nu au fost supuse aceluiaşi tip de restricţie. Cu alte cuvinte, ”proiectul de ţară” e că România a devenit, pe faţă, o mare piaţă de desfacere pentru produsele de import şi furnizor de forţă de muncă brută la export (ceea ce s-a văzut din ”episodul Sparanghelul”). Şi cam atît.

Se aşteaptă o criză economică inevitabilă, în care gestionarea resurselor proprii, de către fiecare stat în parte (pandemia a arătat cît de fragilă e ”politica globală”, în raport cu interesele proorii ale statelor, în momente de criză cu adevărat serioasă), e cea care va face diferenţa. Noi sîntem total descoperiţi în faţa ei. Nu spun că vor veni vremuri de foamete, dar va fi o scumpire a vieţii, în faţa căreia nu ne putem împotrivi. ”Suveranismul” nostru e limitat. Nu avem nici politici protecţioniste, nu ne protejăm în nici un fel nici agricultura, nici producţia proprie din alte domenii.

Vom avea parte de criză şi vom strînge cureaua, dar cu o gaură-două în plus, decît în alte zone ale Europei, cel puţin. Chiar şi ţările UE vor fi preocupate în primul rînd să-şi ocrotească proprii cetăţeni. Iar noi nu vom face decît să primim resturile de la masa bogatului: ne-am pus deja oficial nădejdea doar în ”fondurile de rezilienţă” primite de la UE, cu alte cuvinte acceptăm poziţia de ”asistaţi”. În care un contabil, prim-ministru, ne va număra şi taxa îmbucăturile. Scumpirile au început deja, azi dimineaţă. S-au majorat, peste noapte (noaptea Anului Nou) accizele. Deocamdată, numai la benzină şi ţigări.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici