COMENTARIU Marius Oprea. ”România golfului bine jucat”. Iohannis şi Cîţu pun la încercare nervii românilor şi de plătit plătesc liberalii

Klaus Iohannis e total paralel cu nevoile ţării al cărui preşedinte este. E explicabil: a sărit de la conducerea unei clase ca diriginte şi a unui oraş ca primar, direct la cea a unei ţări. De aici, incapacitatea sa pentru dialog. Dar şi infatuarea mărginită cu care îndeamă naţiunea să joace golf.

Infantili pînă la a putea fi comparaţi cu nişte puşti alcoolizaţi şi corijenţi de liceu, primul ministru Cîţu se distrează cu amicul său rocker, ministrul de finanţe Vîlceanu la Vama Veche, unde îşi fac sefliuri, pe o plajă aproape pustie. Şi ţara se decurcă cum poate.

Aceste gafe ”de comunicare” îi aşează pe Iohannis şi Cîţu într-un top al stupizeniei, în materie de comunicare. Percepţia acestei lipse totale de empatie a lor faţă de români, care înfruntă zilnic probleme din ce în ce mai grele, nu-i va costa însă doar pe ei.

Lui Iohannis deja nu-i mai pasă, îşi încheie mandatul. Nici lui Cîţu nu-i pasă, el şi-a cumpărat mandatul. Cel ce va pierde, în timp scurt, pentru termen lung, va fi Partidul Naţional Liberal. Care va intra într-o lungă agonie, înainte de un posibil, previzibil şi fără glorie sfîrşit. Pentru că, asumîndu-mi aceste afrmaţii, pot spune că, indiferent de rezultatul alegerilor pentru şefia partidului, indiferent de cine îl va conduce, zilelele Partidului Naţional Liberal sînt aproape de a se încheia.

Se spune că în genere, în cazul exploratorilor, există un ”punct al întoarcerii sigure” – o etapă care asigură supravieţuirea şi revenirea dintr-o expediţie. De acolo, spre necunoscut, nimic nu mai poate fi sigur: nici succesul misiunii şi nici întoarcerea acasă, în siguranţă.

Cred că, după zilele trecute, PNL-ul a depăşit acel punct. Sîntem şi noi înşine din ce în ce mai departe, de starea pe care ne-a conferit-o dreptul nostru natural. De a trăi liberi, de orice limitări. Nu trăim în constrîngeri ale conştiinţei, dar ne îndreptăm, cu paşi repezi, către un ev mediu post-modern, din punctul de vedere al nivelului de trai. Sărăcia bate la uşă, chiar şi pentru oameni care, pînă deunăzi, se bucurau că le mai rămîn bani în casă, de la o lună la alta. Dar acum sîntem pe marginea unei prăpastii. La limită. Am ajuns aici din cauza ”României golfului bine jucat”. Sîntem la fundul sacului.

Conform unui sondaj făcut public ieri, creşterea preţurilor e prima grijă a românilor (36%), urmată de întoarcerea copiilor la învăţământul online (16%). Criza politică e pe locul trei, iar corupţia a ajuns pe ultimul loc, cu 3%, fiind distrusă şi demonetizată de USR-PLUS, care n-a rezolvat nimic cu ea. Cum n-au făcut nimic nici cu ”legile justiţei” şi nici cu ”fără penali în funcţii publice”. Participarea la împărţirea ciolanului distruge adesea măreţele idealuri. 

Rezultatele acestor preocupări ale celor ce ne conduc destinele, de la golf şi Vama Veche se văd şi ele, în planul politic. Coaliţia nu mai există de mult – USR, PNL şi UDMR - a ajuns să mai reprezinte abia 25% în parlament. Liberalii au căzut la un minim istoric de 19%, iar USR-PLUS este sub AUR cu trei procente, ajungînd la 11% şi îndreptîndu-se accelerat spre căderea la un procent cu o singură cifră. UDMR şi-a conservat procentele.

Pentru acest dezastru al coalliţiei sînt doar doi vinovaţi: Klaus Iohannis şi Florin Cîţu. Liviu Dragnea, revenit din tăcerea impusă de anii de temniţă, ne-a explicat pe parcursul a aproape trei ore că România e captivă în braţele unui stat paralel şi supusă unui experiment, prin care sîntem studiaţi ”de afară”, să se vadă cît de multe putem îndura. Cît o fi scenariu şi cît realitate, asemănarea cu situaţii şi mai ales cu persoanele pe care le cunoaştem de la golf şi de pe plajă este izbitoare.

Chiar, cît? Pentru că, evident, noi nu vom mai ajunge prea curînd la Vama Veche şi probabil niciodată să jucăm golf, la Pianu, în judeţul Alba. Ajungem însă mult mai repede la fundul sacului şi curînd la ultima picătură, care va umple paharul.