COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: În România nu e pandemie

Staţi, nu trageţi, că nu sunt negaţionist şi nici Gigi contra !

Pur şi simplu, România nu a constatat existenţa stării de pandemie.

Acum sau în viitor, nici nu se mai pune problema, că am fi de râs şi de bătaie de joc.

Probabil, doar pe cale judecătorească să mai existe vreo posibilitate de a elimina urmările pasivităţii, să-i zicem, de la vremea respectivă, a onoratului guvern Orban.

Concret, avem o lege, Legea 153 din 2017, urmată un an mai târziu, de un regulament-cadru.

Practic, aceste reglementări acordă medicilor şi personalului medical angrenaţi într-o astfel de luptă teribilă, epuizantă şi stresantă, sporuri semnificative, de până la 85% din salariu.

Aceste drepturi se referă şi la normarea programului de lucru în condiţiile deosebite pe care le presupune răspândirea unei pandemii.

Atenţie însă, legea asta condiţionează acordarea tuturor acelor drepturi de constatarea formală a stării de epidemie sau pandemie.

Ministrul sănătăţii dă un ordin în acest sens şi gata, se constată epidemia sau pandemia şi se trece la treabă serios, legal, clar, aplicat.

Practic, lucrurile stau cu totul altfel.

Ministrul sănătăţii nu a emis acel ordin aşa că, n-avem epidemie, darămite pandemie.

Sigur, în compensaţie, avem stări de urgenţă, de alertă, de ameţeală, de vomă, de prostraţie, de lehamite, avem stări de agregare sau starea vremii, avem chiar stare civilă, dar nu avem stare de pandemie.

Motivul acestei inepţii e vechi de când lumea şi pământul, banii.

Nu e pandemie, nu e loc de sporuri.

A fost şi este mult mai uşor ca Puterea să-i mângâie pe creştet pe medici şi asistenţi, să-i aiurească cu laude şi lauri iluzorii, dar Doamne fereşte să le dea drepturile lor. Legale !

Adevărul e că inepţia asta este de fapt, rezultatul unei şmecherii premeditată şi acoperită de o tăcere asurzitoare, prin care guvernul a ţepuit un întreg sistem.

Un şmen...