COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Un schelet pentru Bucureşti...

Mi-am aruncat o privire asupra aşa-zisului târg de Crăciun organizat de Primăria Capitalei.

Mărturisesc că atunci când primarul general a anunţat că vizitatorii „târgului” său trebuie să plătească o taxă de intrare, am zis că nu poate exista ceva mai meschin.

E-adevărat că imediat m-am gândit că s-ar putea să mă fi hazardat.

Când am văzut „bradul” traforat, mi-am dat seama că avusesem dreptate.

Atât de tare m-a „lovit” imaginea acelei încropeli de scânduri aşezate în formă de „brad” încât m-am dus repede la DEX ca să verific dacă „meschin” e suficient sub toate aspectele sale semantice.

Pe lângă sensul comun arhicunoscut, sărăcăcios, zgârcit, calic, mi-a atras atenţia sensul potrivit căruia meschin trădează lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească.

Fix aşa !

Ce naiba de generozitate sau nobleţe sufletească poate avea cel care a traforat emoţiile noastre în scânduri stinghere ordonate stupid şi sinistru.

Un schelet pentru Bucureşti !

Primarul sau cine, Doamne iartă-mă, o fi conceput porcăria asta ar avea nevoie de un consult medical sau, măcar, psihologic.

Lipsa emoţiei, a empatiei, faţă de cei care aşteaptă această perioadă tocmai pentru încărcătura sa magică şi nu e nevoie să fie neapărat religioasă, este temeiul foarte serios pentru un astfel de consult.

Copii şi maturi în căutarea continuă a copilăriei şi a emoţiilor ei, sunt duşi pe un tărâmul tern, insipid şi mincinos al lui Moş Gerilă ateul.

„Bradul” din scânduri  e ca un coşciug pe care, sinistru, ni-l oferă primarul şi primăria sa.

E ca o felicitare la o înmormântare.

Oricum, aşezarea e perfectă, sub coada calului...

„Bradul” ăsta e al lui Moş Gerilă, cel pe care nimeni întreg la minte nu-l mai aşteaptă, personajul prin care comuniştii l-au uzurpat pervers pe Moş Crăciun în conştiinţa copiilor.

Moş Gerilă....

Moşule, ştii ceva ?!

Lasă calu’ aici şi du-te !

Du-te... de-a dura !