Ion Cristoiu: Cum au ajuns romanii la Capătul Lumii

Denunţare. Geo Bogza n-a fost primul mare publicist care a denunţat tratarea mizeră a Basarabiei de către Bucureşti, după Marea Unire. A făcut-o înaintea sa Ion Vinea în mai multe tablete, din care reţin Basarabia răstignită, din Chemarea, 7 iulie 1920. Citez un pasaj:

„Nu e om care trece rîul despărţitor fără gînd de speculă şi înavuţire. Basarabia e tărîmul aurifer al conquistadorilor noştri porniţi din birouri şi cafenele. Populaţia de orice neam, trecută pe sub apăsarea pur politică a ţarilor, prin dezordinea firească a războiului şi a revoluţiei, cunoaşte, cu ocupaţiunea românească, zilele de flagel despre care Biblia zice că s-ar fi abătut asupra Egiptului.”

*

Asemănări. Fără a întrerupe lectura la Ghidul GoT, din care am reţinut că se fac şi nunţi, fireşte de lux, ca în Game of Thrones, am lăsat serialul pentru a vedea Acvila Legiunii a IX-a, pe scurt Aquila. E un film pe Netflix despre aventura unui legionar în necunoscutul de dincolo de Zidul lui Hadrian, prototipul din realitate al Zidului din GoT. M-am apucat de filmul ăsta în pregătirea călătoriei în Anglia, pentru a mă sui pe Zid. Era de aşteptat ca noua călătorie să provoace o nouă preocupare şi prin asta toate cele anterioare, inclusiv cea despre cartea lui Stelian Popescu, să treacă în plan secund, de unde nu se ştie dacă vor mai reveni vreodată în prim plan.

Despre Zidul lui Hadrian am mai scris.

Şi am ţinut să insist că în acest caz fascinant e să încerci stările de spirit ale unui roman venit de la Roma aici, unde, cum îi spun nişte tipi lui Marcus Flavius Aquila, tînărul ofiţer roman pornit împreună cu sclavul Esca, dintre triburile britanice, ca să descopere steagul Legiunii a IX-a, pierdute de taică-său într-o incursiune în Nord e Capătul Lumii. Filmul a fost realizat în 2011, după un roman istoric de Duncan Kenworthy, The Eagle of the Ninth. Ca realizare şi viziune pelicula e banală, în stilul filmelor americane despre eroi legendari, care înving mai ceva decît Făt-Frumos, şi se însoară, în final, cu fata de la benzinărie şi nu cu fata Împăratului Roş. Eu însă mi-am amintit de el citind despre producţiile artistice dedicate Zidului. Mi-am amintit, pentru că l-am văzut totuşi, fără interesul acut de acum. Sînt sigur că după călătorie, pentru care mă pregătesc mai ceva decît cum o făceau legionarii romani înainte de a o lua spre limesul dinspre Scoţia. Cu toate acestea, n-a stricat că l-am văzut din nou. Game of Thrones impresionează prin misterele Lumii de dincolo de Zid, mai la Nord de Nordul familiei Stark. Aşa cum arată una dintre lucrările despre GoT, perspectiva noastră, a telespectatorilor, e cea lumii de dincoace de Zid, cunoscute. Zidul de 200 de metri a fost ridicat de Primii Oameni pentru a apăra Westeros de Sălbatici. Zidul din GoT e păzit de Rondul de Noapte, identificat de cercetători drept un soi de Ordin al Templierilor. În serial cele mai puternice secvenţe surprind pe oamenii din Lumea cunoscută privind de pe Zid, dincolo, în Lumea Umblătorilor Albi. Ca şi Zidul din GoT, Zidul lui Hadrian, început de împărat în 122, după Christos, apără Lumea civilizată de sălbatici. Care sălbatici îşi fac un scop al vieţii din a trece dincoace de Zid. Acvila debutează cu două momente trase parcă la indigo după cele din GoT. Unul e cel în care Marcus Flavius Aquila, venit la comanda fortului tocmai de la Roma, priveşte în întunericul plin de mistere, de nelinişti, de spaime, de dincolo de Zid. Altul e cel în care Sălbaticii iau cu asalt, prin surprindere Zidul, respinşi cu greu de romani. Ceva mai încolo dăm de un moment întîlnit şi în Game of Thrones. În serial John Snow iese pe poartă mergînd într-o lume misterioasă. În film, Aquila şi Esca ies pe o poartă a Zidului (prilej pentru realizatori de ne arăta Zidul lui Hadrian), spre stupefacţia celor din fort, care le atrag atenţia că aici e capătul Lumii. Filmul invocă incursiuni ale patrulelor romane dincolo de Zid, prin nimic deosebite de aventurile cercetaşilor din GoT. Pentru un eventual text dedicat Zidului va trebui să caut în cărţile despre GoT paginile dedicate Zidului lui Hadrian.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro